Am revenit noi, dragi concetățeni de muncipiu și giudeț, la Perfectura noastră cea frumoasă, unde se activizează nește concetățeni bine plătiți de la banul public. Și fără de care chear nu s-ar putea, că Perfectura printre multe alte atribuțiuni admenestrative vitale, face parte șî din populara zicală, „ce treabă are Sula, cu Perfectura?”. Stimabililor dar dacă veni vorba, v-ați întrebat totuș, de unde vine espresia aceasta?! După mintea noastră, am zâce că la originea ecspresiei se află un conflict între enstituţii, în cazul respectiv fiind vorba de un conflict nerezolvat constituţional între instituţia perfecțiunii muncipale şî instituţia sulii generale. Șî dacă analizăm din nou, onorabililor, agenda onoratei conduceri, faneonul de altfel al emblemei enstituției, descifrăm cumva și taina unei alte ziceri ecstrem de populaționiste, respectiv „a freca sula”. Dacă onorabilul perfect conjunctural partikipă, Costicâ Felics, bibicilor, umblă, este consemnat că își mișca posteriorul, la ședințe, la discuțiuni etecetera, fata aceea și suptperfectu Dododalche au rămas în aceaș fază de la ultima noastră interpelare. Fata prin martie, (o fi pi la Dubai de atunci, în delgațiune?!). Iar Dodolache Vin Pealin, mâță șireată, tot cu șmenul cu ce face el zilnic, săptămânal, lunar, anual, secular își împle agenda. Adică nic. Nic, nic, doar așa enformațional, ca o cerere fără dată șî andrisant.
Deci cele două zicale s-ar zâce că se contopesc într-una la Perfectura muncipiului de giudeț de lângă Pălas. Una cu Dodolache Vin șî una cu fata aceea pe care n-o cunosc decât cunoscuții. Firește, în ordinea pe care o menționarăm mai sus, dragi conlocuitori cu noi. Șî cu ei, dar nu cu lefuri șî activități la fel, că nu mai sintem comoniști, să fim egali cu tății. Niki măcar la Perfectură, unde totuș pe vremea când se dădea la buci oficial, de către vajnicul suptperfect Mărinel, chear Sula o avea ecsplicit cu Perfectura!
Atentionare! Acesta este un pamflet, parțial rupt de realitate dar parțial real și nu merge la cremenal!
