Aflăm din zearele muncipiului, stimabililor, că șăful de la podurile giudețului, unul Ciucancan sau cam așa ceva, șe-a tras palat, ca la onorabilii conlocuitori, de juma de meleon de epuroi. Foarte bine, zâcem noi, om hoțpodar Ciuncanete ăsta. Dar când ne-am uitat noi pe declărațiile moftangiului de acu vreo cinci anișori, ce să vedem! Cioncan ăsta era o sărăkie de foncționar la giudeț, fericit posesor al unui hârb de Skodă și al unui apartament de om. Cum de i-a răsărit moftangiului ditamai viloiul cu turnulețe, construibil nici într-o veață de simplu bugetar înjurat pe nedrept, pe tăte rețelele de desocializare, e greu de înțeles. Ăstimp viteaza gardă de finanțiune, care umblă și înarmați, arestează băbuțe care își vând buruienile din grădină la colțul străzii, să facă niște bănuți de păine într-o zi. Curat murdar, Coane Alupoaicei de la ănaf! Dar ce vorbim noi de bimbașa finanțist, că zâce presa că și ‘mnealui, mangafaua „stă pe un munte de bani”. Așa-i nea Dorele? Revenind la meleonarul bugetar de la drumurile giudețene, de remarcat că e șopârlă maaare moftangiul. A pupat șî la Caricel și după rezultate rezultă că pupă și la Don Costelo. Ce mai contează bibicilor, banul să iasă! Degeaba latră câinele că vântul duce și tăți șnapanii ăștia râd în nasul contribuabililor, de la înălțimea turnulețelor fermecate, crescute peste noapte din leafa bugetărească. Sub nasul lui Dorel de la Fix, firește, pe care îl doare fix la bască, fiind ocupat să amendeze băbuțele, numărându‐și pe înserate cărămizile de epuroi ținute sub saltele de frica…fix a Fixului!
