Două din partidele de opoziție, AUR și SOS, sunt în mijlocul unor scandaluri legate de vânzarea locurilor pe listele parlamentare cu sute de mii de Euro. Paradoxal, această practică a ocolit cele două partide de guvernământ, PSD și PNL. DNA este cu ochii pe fenomen.
Deși este unul din cancerele democrației românești, subiectul vânzării și cumpărării de locuri pe listele parlamentare cu 50-100.000 Euro este tabu.
Liderii SOS și AUR, acuzați că vând locuri pe liste pe bani grei. PSD și PNL imune? DNA intră pe fir
Nu deschide conversații cu politicienii, nici măcar în șoaptă. Majoritatea liderilor politici cărora Newsweek România le-a trimis o serie de întrebări nu au oferit nici o reacție.
Fenomenul a generat scandaluri doar la două partide de opoziție recent intrate pe piața politică, SOS și AUR. Care sunt în vâltoarea unor scandaluri publice pe marginea acestui fenomen.
Care au dus inclusiv la plângeri la DNA. Ai cărei reprezentați susțin că au în lucru mai multe dosare cu acest obiect de la mai multe partide politice.
SOS și AUR în centrul acuzațiilor
Piața politică este inundată zilele acestea de acuzații legate de faptul că locurile eligibile ale unor partide parlamentare se tranzacționează ca la iarmaroc contra unor importante sume de bani.
Un fenomen ilegal care a mai zdruncinat în trecut partidele politice tradiționale. Acum acesta a lovit două partide intrate recent pe piața politică: SOS și AUR, ambele conduse de doi lideri anti occidentali și pro ruși: Diana Șoșoacă și George Simion.
Silvestru Rădăuți Bălan, președintele filialei SOS Suceava, a susţinut că Diana Șoșoacă i-a cerut 50.000 de euro, pentru a-l pune candidat la alegerile parlamentare: “Diana Șoșoacă mi-a zis: Dacă aveai și tu vreo 50.000 de euro să candidezi…», neștiind ce mă așteaptă“.
I-am spus: «De unde să scot banii ăștia?!», iar ea mi-a zis să mă împrumut. Aveam și eu economiile mele… și pensia mea. În asemenea condiții, i-am zis, împrumut și-mi pun și ștreangul de gât.
“S-a întors la 360 de grade, a devenit o fiară. I-am spus că nu am de unde să-i dau banii, atunci a început să turuie, cu limbajul ei de mahala… m-a făcut de comandă. Mi s-a găsit nod în papură și m-a exclus. Nu mi-aș fi imaginat că ajung la o asemenea dezamăgire. M-a eliminat, m-a lăsat prim vicepreședinte, după ce m-a umilit“, a susținut Bălan.
Anterior, un alt lider al SOS, Amalia Belantoni, șefa filialei din Călărași, a declarat public că Șoșoacă a vândut un loc pe listele din acest județ pentru o sumă de bani: „Postul meu de la Călărași am auzit că a fost vândut cu 100.000 de euro. Mai avem alte locuri cărora li s-au cerut 40.000 de euro, pe la Hunedoara. (…) Am un dosar întreg cu S.O.S.-ul penal. Sunt rezultate de la Autoritatea Electorală Permanentă (…)”.
Acuzații similare au fost făcute publice și la adresa celuilalt șef de partid extremist, George Simion, șeful AUR.
Cel mai recent, Simion a fost acuzat că ar fi primit de la omul de afaceri George Becali, patronul echipei de fotbal FCSB și investitor imobiliar de succes în zona Pipera, jumătate de milion de Euro pentru a-l pune primul pe lista partidului AUR pentru Camera Deputaților.
Simion a mai fost acuzat în trecut de astfel de practici.
George Simion respinge acuzațiile, Șoșoacă e în silenzio stampa
Contactată de Newsweek România, referitor la acuzațiile care i se aduc, Diana Șoșoacă nu a oferit nici un fel de răspuns.
În mod paradoxal, singurul politician dintre cei cărora Newsweek România le-a trimis întrebări legate de acest fenomen și a răspuns a fost George Simion:
“Încep răspunsul prin a respinge în mod categoric alegațiile pe care dumneavoastră le-ați prezentat. Din punctul meu de vedere și al partidului pe care îl conduc, ele nu sunt altceva decât simple acuzații inventate de adversarii noștri politici, terifiati de trendul ascendent pe care AUR se află. În partidul nostru, vă asigur, nu se tranzacționează locuri de parlamentar ca la târgul de vite.
Referitor la întrebările cu privire la PSD și PNL, nu sunt nici analist politic, nici jurnalist de investigații. Dar ceea ce pot să vă spun este că, dacă presa miluită nu ar mai răspunde comenzilor venite de la partidele aflate la putere și ar pune pe primul loc interesul public, atunci am putea să aflăm realitatea din cele două partide“, susține într-un răspuns pentru Newsweek România, șeful AUR.
Ce e de împărțit?
La alegerile parlamentare din acest an, partidele politice concurează pentru un număr total de 469 de parlamentari: 332 la Camera Deputaților și 137 la Senat.
Valoarea acestor portofolii pe piața neagră a tranzacțiilor ilegale ar fi de circa 23,45-46,9 milioane Euro. Dacă toate funcțiile pe listele parlamentare ar fi tranzacționate ca la piață cu banii la sacoșă sau disimulați în tot felul de tranzacții neștiute.
Conform sondajelor de opinie, intenția pentru parlamentare din acest an se învârte la acest moment în jurul următoarelor cifre: PSD 32-35%, PNL 22-25%, USR 15-17%, AUR 12-14%, SOS 5-7%, PMP-Forța Dreptei-Alianța Dreaptă 3-5%, REPER 1%.
PSD și PNL ocolite de fenomen?
Fie că au devenit mai mature, fiind roase de acest fenomen în trecut, fie că tranzacțiile sunt făcute atât de subteran încât nu ajung la urechile opiniei publice și a autorităților, PSD și PNL sunt, deocamdată, ocolite de scandaluri legate de fenomenul vânzării pe bani a locurilor pe listele parlamentare.
Nici liderii PSD, nici cei ai PNL, dar nici cei ai Forței Drepte, PMP, UDMR, USR, SOS nu au răspuns întrebărilor Newsweek România referitoare la fenomenul vânzării și cumpărării locurilor pe listele parlamentare.
Analistul politic Radu Delicote susține că pozițiile pe listele parlamentare ar trebui să fie un festival al transparenței: “Din păcate aceste acuze, fie ele și nefondate, aduc un mare prejudiciu de imagine statului român, clasei politice și, în general, tuturor instituțiilor înalte. Tranzacționarea unor poziții de putere nu ar trebui să existe. Practic, prin ocuparea candidaturilor sau pozițiilor pe liste, ar trebui să asistăm la un festival al democrației și al transparenței. Dar, de cele mai multe ori vedem contrariul, iar astfel de cazuri ajung în presă sau obiectul cercetărilor în parchete”.
Un alt analist politic, Costin Ciobanu, spune că finanțarea partidelor politice de la bugetul de stat a dus la reducerea scandalurilor legate de finanțarea partidelor politice.
Personal, nu am auzit de astfel de cazuri (n.r. despre vânzarea-cumpărarea de poziții pe listele parlamentare), dincolo de discuțiile care au fost prezente în mass-media despre subiect.
Aș îndrăzni totuși să ofer o ipoteză: scandalurile despre finanțarea partidelor, cele care se regăseau inclusiv în dosare la DNA, s-au redus după introducerea finanțării publice pentru partide și după creșterea finanțării de la bugetul de stat. Așa cum foarte bine a arătat presa, marile partide au zeci de milioane de euro la dispoziție, pe care le pot cheltui după cum doresc, cu foarte puține constrângeri legale sau de control.
Dacă acei din conducerile marilor partide, PSD și PNL, au de gestionat astfel de bugete anuale de zeci de milioane de euro, motivația financiară pentru a tranzacționa locuri de listă scade. Mai degrabă, acești lideri sunt interesați să rămână în funcție, așa că, strategic vorbind, este mai util pentru ei să pună pe liste fideli decât oameni asupra cărora au control mai scăzut (cei care au resursele să-și cumpere o poziție de deputat sau senator)”.
Sociologul Gelu Duminică susține că acest fenomen este vechi și nu ocolește pe nimeni: „Practica este destul de veche și este prezentă, cel puțin la nivel de zvonistică, în mai toate partidele. În general, partidele primesc sub titlu de ”donație” sume mari de bani din partea unor persoane fizice și companii înainte de alegeri,și poate deloc întâmplător acele persoane primesc, odată ce acele partide ajung la ”putere”, funcții și/sau contracte cu statul. Aceste donații continuă, în anumite cazuri, și după ce sunt numiți în functii ale statului, în ultimii ani putându-se observa, în bilanturile contabile ale PSD, PNL, UDMR și USR, menționate diverse sume de bani care sunt primite cu titlu de donații sau împrumuturi către partid de la diverși eurodeputati, parlamentari, consilieri aleși, etc”.
DNA, cu ochii pe fenomen
Unul dintre cei care au făcut acuzațiile la adresa liderului partidului SOS, Diana Șoșoacă, a decis să meargă cu o plângere penală la DNA. Este unul din puținele cazuri de acest fel, majoritatea celor care au fost puși să scoată bani din buzunar pentru a-și plăti sau a le plăti altora locul pe listele parlamentare ale unui partid.
Cu toate acestea, surse din DNA au declarat pentru Newsweek România că pe rolul acestei structuri de parchet se află mai multe dosare în lucru: “Avem în lucru mai multe dosare care au ca principală suspiciune infracțiunea de vânzare-cumpărare a unor locuri pe listele unui partid politic. Și nu e vorba doar de un singur partid. Din motive ce țin de confidențialitatea procesului penal nu vă pot da mai multe detalii referitoare la numele celor anchetați și despre ce partide e vorba”
La ce să fim atenți?
Cum putem ști dacă un loc pe listele parlamentare ale unui partid politic este ocupat de un cetățean ajuns acolo pentru că el sau apropiați de-ai lui au decis să plătească o anumită sumă de bani liderului respectivului partid?
Extrem de greu. În lipsa unor dovezi concludente putem doar orbecăi pe marginea unor acuzații bazate pe declarații mai mult sau mai puțin asumate. Dincolo de o declarație publică e nevoie de dovezi solide pentru a proba acuzații atât de grave.
Un prim indiciu pentru o posibilă cumpărare a unui loc pe liste ne este explicat de un lider al unuia din partidele parlamentare care a dorit să-și păstreze anonimatul: “Una dintre cele mai la îndemână dovezi este să confrunți lista unui partid politic pentru parlamentare cu conducerea județeană a acelui partid. Dacă sunt diferențe majore între acestea atunci înseamnă că un om de afaceri local și-a băgat coada și și-a pus o rudă sau un apropiat pe liste“.
Analistul politic Costin Ciobanu spune că sunt doar trei modalități prin care putem scoate la lumină acest fenomen: “ Cred că este foarte greu să tragem concluzii despre amploarea acestui fenomen, având în vedere că acei politicieni care fac astfel de lucruri vor fugi cât pot de transparență. Sunt trei căi de a afla mai multe: 1) investigațiile justiției; 2) dezvăluiri ale unor party insiders; și 3) anchete ale presei despre cazuri punctuale. Încrederea în partidele politice din România este extrem de scăzută, puțini oameni de calitate au curajul intrării în politică, iar astfel de situații nu fac decât să le confirme alegerea evitării politicii. Dacă deciziile despre candidaturi nu iau în calcul parcursul profesional, imaginea publică și munca de partid, iar totul se rezumă la o licitație pentru poziții pe listă, atunci este clar că democrația noastră, așa firavă cum este ea, are de pierdut”.
Delicote susțină că un astfel de fenomen ne întoarce înapoi în anii 90: “Cred că nu este generalizat sau, cel puțin, păstrându-mi optimismul crunt, sper să nu fie generalizat. Repet, astăzi clasa politică nu mai poartă povara imaginii corupției de acum 20, 15 ani. România este într-o poziție diferită, mai bună pe alocuri și trebuie să muncim realist pentru a continua acest drum ascendent. Or, prin cazuri de corupție de asemenea natură ne punem pietre de moară pe care două generații au făcut eforturi să le îndepărteze. O mare parte din partidele de astăzi din parlament sunt mai profesioniste sau, cel puțin, reușesc să comunice acest lucru mai bine și eficient.
Dacă sunt cazuri punctuale, sper să rămână doar tristă amintire. Efectul este unul direct și puternic – lipsa de credibilitate. Fără credibilitate, nu vei mai putea construi nimic, niciun demers nu va mai fi bine primit în și de societate. Tânăra democrație românească are nevoie de credibilitate, are nevoie ca de aer de transparență și onestitate. Fără aceste valori esențiale, ne întoarcem în perioada gri ai anilor ’90”.
Sociologul Gelu Duminică este la fel de tranșant în privința acestui fenomen: „Întărirea ideii că reprezentarea politică ”este o mizerie” și că ”o mână spală pe alta și amândouă spală fața”. Că meritocrația în accederea la funcții publice este un vis și că odată ajuns acolo, trebuie să ”servești partidul” și ”să-ți recuperezi investiția”, că listele sunt un modalitate modernă de ”a-ți cumpăra tronul”, numai că Poarta se afla în Kiseleff sau Modrogan (sau la sediul celorlalte partide). Și, mai presus de toate, că fenomenul corupției este încurajat și susținut. Și de aici lehamitea care te face să nu ”vei să intri în haznaua” politicii românești. Sumarizând, că atâta vreme cât te recomanda ”vocea și talentul” (a se citi banii și relațiile), ești bun!”.
