Stimați onorabili concetățeni dar și electori. Cercetând noi mai atent arhivele cu ilustrate de la pașopt, ce să vezi? Iaca am mai găsit niște mărturii vii ale preteniei de zdruncinat dintre Cotoiul șî Vulpoiul. Știți, domniile voastre, cele două personagii care vă pun ordine în veață în prezentul compus. Că deh, stimaților, i-ați ales, na! Și poate că o să-i mai alegeți, indeferent ce zâcem noi, că sunteți oameni buni la suflet și dați cu votul la la tăți golanii o bucățică de pâniță albă. Și observând noi mai bine, ce să vezi, onorabililor? Cei doi prezumptivi făceau cămpanie electoralicească, cui credeți dragii noștri?! Da, da, da! Lui ciuma roșie cum bine ați opservat și domniile voastre din docomentele fotografice. Șî, iegzact, erau frați de ciumă care le-a fost mamă, desigur tata lor fiind coțcarul ăl bătrân, nea Relu. Îmbrăcați ca niște vagabonzi, cei doi jupâni ai vieții bugetare eternizați pe banul public, altceva nu știau să facă. Doar să steie în stradă să amăgească trecătorii și alegătorii electori, câ la asta s-au priceput mereu cel mai bine. Nu mai știm dacă mai aveau servicii, că ei dacă nu erau șăfi peste banul public, nu mai vroiau să lucreze. Și uite așa, stimaților, Cotoiul șî Vulpoiul, cele două animăluri politikianiste moraliste, care ne zâc nouă ce rea e mama lor, ciuma, sunt rezultatul împerecherii unui escroc bătrân cu o boală. Chear o boală mortală, onorabililor, că cu ciuma nu te joci, indeferent de ce culoare ar avea dumneaei. Noi am cam epuizat subectul, chear că nu se mai merită să ne batem capul cu asemenea și de mâine revenim la subiecturile noastre serioase.
