Stimații noștri, după cum mai pomeneam noi pe la rubricuță, veșnicul pomanagiu reparator de televizoare comoniste, Caricel Pompa, aduce numai ghinioane. Se pate că tăți cei care îl ating sau stau mai mult de 10 minute la mai puțân de 10 metri de moftangiu, pățesc lucruri, mai devreme sau mai târziu. Feleala partidoiului locale a făcut-o praf, tăte afacerile lui le-a făcut praf, tăte televizoarele pe care le „repara”, le făcea praf! Ultima ispravă cu ghinion i s-a întâmplat unei biete femei, care a avut neșansa să fie conselera lui Caricel. Ea, sărmana, a fost trimeasă la giudecată pentru că șe-ar fi falsificat o deplomă de studiu, pentru a putea fi conselera lui Caricel. Câ cu opt clase, cât avea ea pe la școală, nu putea ocupa foncția destul de binișor plătită de la stat. Câ Caricel știa, că nu știa adevărul despre clasele divei, asta e altă chestiune. Așa că uite cum s-a ales ghinionista cu giudecată. Ca de obicei, moftangiul s-a strecurat pe supt ușă, nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase. Ca în vremurile lui bune, când schimba lămpi pele 500 bune, la televizoarele oamenilor, cu altele care mai țineau trei zile. După care venea șî punea lampa bună a omului la loc, și îl taxa încă o dată, plus prețul lămpii omului, pe care țepuitul o răscumpăra de la mangafaua nesătulă de parale. „Ăsta e empostorul, ăsta e Caricelul, nepoate, reparator de televizoare bune. Și de data asta a lovit dar așa cum știel, din umbră, cu rănjetul strâmb în colțul gurii.”, a ținut să precizeze și Unchiul nostru care îl cunoștea ca pe un cal breaz, încă de pe vremea când îl vedea la serviciul lui, unde zâce Unchiul câ turna tăt ce prindea.
