Stimaților. Așa „bine” mergea ăeroportul nostru deontologic, în numai trei cilindri, ca o Dacie șchioapă, încât avea musai nevoie de o tikie de mărgăritar! S-o gândit de s-o rupt nea Romicâ, acest veritabil Domnu’ Goe care de pe vremea lui Nenea Iancu, a ajuns abea acum la maturitate, după mai bine de 100 de ani. Din puțurile gândirii deontologice apărură nește ceartere. Egzact ce lipsea la tepatru! Că e plin acolo de șopuri de lux, ristorante cochete cu serviții fine, toalete ca în Dubai, cu mânere de haur și cafenele de mari fițe. Tăte astea le-a realizat Romicâ în ditamai termintatul de 100 de meleoane epuroi. Le-a facut stimaților, numai că în mintea lui. Șî nici nu știm dacă și acolo.
Dar să revenim la ceartere; se vor înghesui în ele tăți meleonarii de carton rupți în tur ai muncipiului, pârliții care trăiesc din datoriile mai mari decăt lichiditățurile. Alde Delkia, Bodănel, Împușcașu, Alublăjuța dar și ceilalți opincari șî mămăligari părveniți, de prin tăt feliul de cotloane. Cine să zboare cu cearterele gândirii deontologice, stimaților? La Palmă de mahorcă! Poate vreo doi pensionari speciali de lux, așea, în fală, deși ne îndoim câ îi țân chear și pe ei băierile pungii. Stimaților, a comis-o iar Dl Goe, cel ajuns matur dar degeaba. Unchiul nostru, mai tăvălindu-se de râs când a auzit. „Nepoate, nu-i nicio mirare, pentru că avem de-a face cu nește necrescuți, care umblă încă în costume de marinel, cu pamblică la pălarie, pe care scrie „le formidabl”. Șî o să rămână așa încă pe atâta. La ce să te aștepți la mintea lor?” Bine le mai zâce și Unchiul nostru, stimabililor, de zâci că o fi nepotul lui Nenea Iancu. Dar cine știe, la ce pișicher era Nenea, ce urmași o mai fi lăsat pe ici pe colea șî poate chear la noi îm frumosul muncipiu de giudeț.
