Zâlele acestea, stimabililor, s-a mai făcut un întuneric, peste un răsunător manchibiznis patronat de un protejat al jupânului Vulpoi, Naș de giudeț, Don Costeleone. Moftangiul Ăvram, uns colo dereftor printr-un „concurs” tras la indigo după al lui nea Romicâ, deontologul ăeropurtat, a fost spălat șî dușat de rele, de o parte a giustițiunii, cu apele bârladului. Fapt ce noi nu contestăm, primim, că e senință dicănicească! Darrrr! Să ne amintim, onorrrabililorrr, cum mangafaua, care se autoentitula animal politichienesc, a adus tot prin așa zâse concursuri, o hoțpătăriță pe post de ingineroaică. Tocmai de la Văslui, că pe acolo o găsi mangafaua, o culese de la stătuia badiei Ștefan Babanu’. Huțupanul fără rușâne, ca tăți lacheii Hulpoiului, de altfel, râde el pe atunci de presarii care îl tăt întrebau despre ce și cum. Știa el ce știa, nu numai bănuia. Giudecători competenți sau nu au tălmacit că fapta nu are prevedere penalâ, după cum scria joi zearul Don Patronului nostru. Noi nu contestăm, primim, că nu ne pricepem. Ei știu, că au facut școală să condamne sau să achite bibicii care au empact cu legea. Dar să vedem ce vor zâce și giudecătorii de mai sus de ăștia, că poate ei au facut altă scoală. Se intâmplă des, chear dacă noi nu înțelegem cum un articol penal poate avea două capete diferite. Șî sus și jos. Dar noi suntem proști cu mărețiile drepturilor, așea că nu discutăm atari greutăți giudecătorești. Așea că moftangiul Ăvram șî diva Iancu de la Văslui, chelnerițâ pusă ingineriță de animalul autoentetulat, au rămas așea, cam ca la început. Dar ce știm noi cum funcțeonează măreția drepturilor ăstora, care numai ei le știu, bibicilor cetitori? Ce să știm noi, bibicilor…
