Dragi cetățeni, aflăm noi cu mare uimire, că deontologul nea Romicâ a anunțat licitațiuni. După aproape un an de zile, de când suflă vântul prin ditamai Tepatru, a catadicsit ‘mnealui, moftangiul, să scoată la închiriat nește spații. Noi ne–am bucurat la început, că anul trecut, când am așteptat noi să ajungem cu aveonul la Păris, am crăpat de foame cu biscuiții ecspirați de la otomatele lui Romica. Șî ne-a costat cât o friptură cu salată la Pălas, la lux. Și un păhar de vin fain, de la bibicii de la Murfăltlar. Așa că ne-am bucurat, că poate apare un ristorant ceva, niște șopuri frumoase, un barberșop, un băruleț cochet, să bem ca oamenii o cafeluță așteptând aveoane, ca la Șarldegol sau măcar ca la Roma. Da’ de unde! Când ne-am uitat noi la ce închiriază Romicâ, ne-a luat dracii șî damblaua! Nește magazii, nește camere de âmpachetat bagaje și spațiu de închiriat aftomobile. Și ceva cu reteil, care nu știm ce poate să fie. Un an de zile i-a trebuit mangafalei să facă licitațiuni fără noimă! Un an în care a tăiat frunză la câni, șe-a făcut cămpanie electorală să ajungă la ceolan mai mare. Că ăsta de dereftor numit prin concurs de Don Volpone, stăpânul lui, nu e bun, vroia mărire mai mare mangafaua. Ce să mai zâcem, decât ce zâcem de obicei. Du-te acasă, măi Romicâ, deoarece țe-ai greșit carera. Ține-te de învârtit în ceaun, că asta ți-e viitorul după ce se ușchește Volpone de la cârmă. Că nu o fi pe veață, să țină in spate pe tăți encapabilii numiți prin concurs.
