Accidentele rutiere reprezintă o cauză majoră de vătămări corporale și decese la nivel global, iar pietonii constituie una dintre cele mai vulnerabile categorii de participanți la trafic. Legislația română oferă posibilitatea ca persoanele rănite în astfel de evenimente să obțină despăgubiri, fie prin asigurarea de răspundere civilă auto (RCA) a conducătorului auto vinovat, fie prin intermediul Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România (BAAR), în cazul în care vehiculul implicat nu deținea o poliță RCA valabilă sau conducătorul auto a rămas neidentificat.
Pentru a solicita despăgubiri, victima sau, în cazul decesului acesteia, rudele sale apropiate trebuie să depună o cerere de despăgubire la asigurătorul RCA al vehiculului implicat. În situația în care vehiculul nu avea asigurare sau autorul accidentului nu a fost identificat, cererea se adresează BAAR, care asigură despăgubirea victimelor accidentelor rutiere conform dispozițiilor legale. Acest proces presupune atașarea tuturor documentelor relevante, inclusiv certificatul medical, documentele care atestă cheltuielile medicale suportate, actele de muncă ce dovedesc pierderea unor venituri, precum și orice alte probe necesare stabilirii prejudiciului suferit.
Determinarea despăgubirilor urmează criterii specifice, diferențiindu-se în funcție de tipul de daune suferite. Daunele materiale includ cheltuielile medicale directe, costurile cu tratamentele de recuperare, dispozitivele medicale necesare, precum și veniturile pierdute de victimă din cauza incapacității temporare de muncă. Daunele morale se stabilesc prin luarea în considerare a nivelului suferinței fizice și psihice a victimei, iar cuantificarea acestora se face fie pe cale amiabilă, fie prin hotărâre judecătorească. Pentru stabilirea daunei morale, instanțele analizează documentația medico-legală, expertizele psihologice și alte probe relevante care pot indica impactul accidentului asupra calității vieții victimei.
Din perspectivă juridică, în cazul în care leziunile suferite de victimă necesară un tratament medical mai mare de 90 de zile, accidentul poate fi considerat infracțiune de vătămare corporală din culpă, ceea ce determină aplicarea unor sancțiuni penale conducătorului auto vinovat. În acest caz, victima poate depune o cerere de constituire ca parte civilă în cadrul procesului penal, solicitând despăgubiri pentru prejudiciul suferit. Chiar și în situația în care perioada de recuperare medicală este sub 90 de zile, dar victima suferă infirmități permanente sau prejudicii estetice considerabile, fapta poate fi calificată drept infracțiune, iar despăgubirile pot fi stabilite în instanță.
Legislația stabilește și termene clare pentru depunerea cererilor de despăgubire. Conform Legii nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, termenul general de prescripție aplicabil acestor cereri este de trei ani de la data producerii accidentului. Este important ca victimele să depună cererea în acest interval, întrucât expirarea termenului de prescripție duce la pierderea dreptului de a solicita despăgubiri. Procedura de soluționare a cererii de despăgubire presupune ca asigurătorul RCA să analizeze solicitarea și să ofere un răspuns în termen de 30 de zile de la primirea acesteia. Dacă cererea este aprobată, despăgubirea trebuie achitată în termen de 10 zile de la acceptarea sumei de către victimă. În cazul în care asigurătorul refuză cererea sau nu oferă un răspuns în termenul prevăzut de lege, victima are dreptul de a solicita penalități de 0,2% pe zi de întârziere.
Stabilirea valorii despăgubirii urmează criterii stricte, utilizând sisteme de evaluare specializate sau documente justificative emise de unități medicale, instanțe judiciare sau expertize tehnice. Pentru evaluarea vătămărilor corporale, punctajul medico-legal este determinat conform reglementărilor Institutului Național de Medicină Legală „Mina Minovici”. Valoarea unui punct traumatic este echivalentă cu dublul salariului minim brut pe economie de la data producerii accidentului, iar despăgubirea poate fi ajustată în funcție de particularitățile fiecărui caz.
Un alt aspect important în determinarea despăgubirii este analiza culpei comune. Dacă victima a contribuit la producerea accidentului printr-o conduită necorespunzătoare, cum ar fi traversarea neregulamentară sau imprudență, despăgubirile vor fi diminuate proporțional cu gradul de culpă stabilit de instanță sau de organele de cercetare penală. Această evaluare se bazează pe probele administrate și expertizele realizate în cadrul anchetei.
În concluzie, protejarea drepturilor pietonilor răniți în accidente rutiere este esențială pentru asigurarea unui proces echitabil de despăgubire și pentru facilitarea recuperării acestora. Mecanismele juridice și asigurătorii au rolul de a compensa prejudiciile suferite, însă succesul unei astfel de solicitări depinde de respectarea procedurilor legale și de o documentare riguroasă. În acest context, o bună informare și, atunci când este necesar, consultarea unui specialist pot face diferența între un demers eficient și unul anevoios. Accesul la despăgubiri nu este doar un drept al victimelor, ci și o necesitate pentru asigurarea unui sistem rutier mai responsabil și mai echitabil.
