Dragi cetățeni contribuabili, în aceste zile de agonie economică, când oamenii se văd nevoiți să cumpere pâine cu banii împrumutați de la veri, există un erou al nostru, al tuturor, care face dreptate în numele „Protecțiunii Consumatorilor”. Da, despre el vorbim! Despre Comisarul Piedone, care, cu mână fermă și ochi de vultur, închide tot ce prinde! Să-i ridicăm statuie în fața fiecărui magazin mic, căci iată, în sfârșit, un om care nu cunoaște piedici, decât pe cele pe care le pune el, cu autoritate, la ușa oricărei tarabe ce vinde legume stricate sau băuturi la gura robinetului.
Capitolul 1: Închidere, închidere, închidere!
Ah, ce splendidă e viața unui comisar care, în loc să se piardă în molcomul vârtej al birocratismului, își petrece zilele prin oraș, invadând prăvălii și terase, ca un cavaler al consumatorului! Dar nu oricum! Nu! El vine cu hârtiile pline de amenzi și un zâmbet superior, ca un Napoleon al verificărilor. Unde vezi o coajă de pâine care nu e „conformă cu standardele”, îi vezi imediat patru oameni care trag cortina! La ce te aștepți? „Rațele nu sunt în tocător? Închis! Mâncarea are un gram de mai multă sare? Închis! Nu ai afișat corect prețurile? Închis și cu amendă pe cap!” De parcă fiecare chioșc ar fi un cuib de infractori și nu o simplă ascunzătoare de brânză și suc de portocale!
Capitolul 2: Marele Război al Etichetelor
Cine ar fi crezut că etichetele produselor sunt un pericol iminent? Nimeni, decât Comisarul Piedone! Măcar să fi avut un alt nume, unul de frică… Ce zici de „Piedone al Piramidelor”? Căci da, sub comanda sa, fiecare etichetă greșită devine o piramidă de erori care trebuie distrusă fără milă! Dacă vezi pe rafturi o cutie de cereale care are mai multe „E-uri” decât un șirag de perle, să știi că Piedone este pe drum, cu o cocoașă plină de amenzi și cu ochiul pe produsul tău favorit.
Capitolul 3: Misiunea imposibilă – După fiecare închidere… mai trebuie încă o închidere
Onorabililor, să vă puneți în pielea unui comerciant în aceste zile. Ai reușit, după luni de muncă și sudoare, să deschizi o prăvălie. Bună! Apoi vine Piedone cu al său decret de „protecție a consumatorului” și închide. La ce se uită? La eticheta de pe perete. Că nu este corespunzătoare. Ce-i drept, trebuie să recunoaștem că eticheta avea un font mic și negru pe fundal alb. Dar oare chiar atât de grav să fie? Dar cine suntem noi să judecăm? Piedone știe ce face, bibicilor! Comisarul se află pe cale de a închide întreaga națiune, rând pe rând, pentru „mângâierea” consumatorilor.
Capitolul 4: Concluzia lui Nenea Iancu
Acum, nu știu ce să spun mai departe, decât că dacă te afli în fața unei prăvălii închise, cu lacătul pe ușă, să știi că acolo a fost Piedone. Onorabililor, nu mai e timp de giucat. Dacă îți place viața în libertate, cel mai bine îți rămâne să cumperi pâine doar de la supermarketuri mari, că acolo nu are cine să te deranjeze! De ce? Că acolo nu există „mici nereguli”. Același „Piedone” care se vrea erou poate că se va dovedi, până la urmă, un „mic zeu al închiderilor”. Așa că… „Trăiască protecția consumatorului” – pe când totul este închis și nu mai există consumatori!
Și uite așa, într-o zi frumoasă de primăvară, printr-un proces continuu de închideri, oamenii au ajuns să vândă doar promisiuni și etichete.
Deh, viața se scurge, dar comisarul rămâne!
