Să ne-nțelegem, bibici cetațeni de cea mai bună calitate: frumosul nostru muncipiu are terminale, dar nu are rușine. Iar T3, mândria de acum zece ani, e modernizat din nou, că deh, a îmbătrânit prematur, probabil de la atâta trafic și lipsă de idei. Zece anișori, nici nu i s-au uscat bine varul pe pereți, că autoritățile noastre au și hotărât: e bătrân, e urât, trebuie schimbat! Dar să nu dăm vina pe clădiri, că ele n-au nicio vină. Vina o poartă Nea Manajeru’ Romicâ, omul potrivit la locul… politic. Ajuns în frunte nu că știa ceva despre aviație, ci pentru că Don Costeleone, tătuca protector, l-a binecuvântat cu o funcție. Un concurs? Pardon, „concursul competenței de partid” – din ala unde te prezinți cu CV-ul într-o mână și carnetul de partid în cealaltă.
Ce face Nea Manageru’?
Face planuri, face PR, și mai ales… face lucrări. Lucrări peste lucrări.
Terminalul T3? “E vechi, boss, are o decadă, trebuie schimbat.”
Păi și ce faci, măi omule?
— Îl spargem! Îl zugrăvim! Îl dotăm cu tehnologie de ultimă generație care n-o să funcționeze cum trebuie niciodată!
Nu că ar fi avut vreo fisură majoră, nu că pasagerii s-ar fi plâns, dar cum să treacă un an fără să se toarne un strop de beton și să se spargă două faianțe cu fonduri europene? Că doar așa se ține economia în viață… pe banii altora și în nervii noștri.
Așa că, hop cu hârtiile, hop cu studiile de fezabilitate, și mai ales: hop cu banii!
Cică lucrarea ține până la sfârșitul anului. Păi în timpul ăsta unii ridică un cartier întreg, cu blocuri, parcări, mall și loc de joacă. La Iași însă, la aeroport, nu-i grabă! Aici timpul are altă viteză. Ca pe pista de decolare: e mult taxi-ing, dar puțină zburătoare…
Dar nu te supăra, că totul e pentru confortul pasagerilor – adică acei oameni care-s obligați să-și care valizele printre saci de ciment și schele de doi bani, că de, progresul cere sacrificii.
În ritmul ăsta, la anul modernizăm și… pista!
Că dacă tot avem bani, dacă tot avem aprobare de la jupânul Vulpoi Costeleone, de ce să nu turnăm beton peste beton? Să iasă bine-n poze, să aibă ce tăia la panglică de campanie.
Că în fond, Aeroportul muncipiului de giudeț e oleacă poarta Moldovei către lume –
dar și mai mult e poarta combinațiilor, a sinecurilor și a prafului în ochi.
P.S.
Se spune că la terminalul T3, lucrările se vor termina până la finalul anului.
Noi zicem că se vor termina fix când dispare ultima pilă din sistem.
Adică… niciodată.
