Stimaților, am observat noi cu un mare enteres civic și cultural, că apăru din nou Ina în poze de cămpanie electoralicească. Cum care Ina? Ina noastră, Paladina bibicilor! Carerista cenaclistă venită cu pluta de peste Prut. Că zâce unii că nu a încăput cu porbagajul pe pooood! Ei, glumeam, bibicilor, nici chear așea! Cum avem un bard în redacțiunea rubricuței, care e și el fan Ina, a stat sărmanul tătă noapte de i-a făcut un viers. Că tot s-a ajuns dumneai politikianistă cu remunerație cu recitări, șâ cântece prin cenacluri. Șâ nu numai, am mai zâce noi cu mălițiozitate. Dar iată șâ creația colegului nostru, chinuit de talent, care credem noi că se potrivește ca o mănușă momentului propagandistic electoralicesc.
Of, măi lume, lume rea,
N-ai văzut ce-am pătimit?
O roșcată ca o stea,
Printre partide-a răsărit.
Dinspre Prut, cu vers în traistă,
Și cu ochii de cicoare,
Ina noastră, zîna-n paștă,
S-a furișat, dar cu onoare.
Cînta-n cenaclu despre dor,
Despre patrie și vatră,
Da’ în spate, cu umor,
Trăgea liste, nu la roată.
Azi o vezi la liberali,
Mîine-n poza de campanie,
Cu zîmbet larg, printre „mari”,
Fără vreo reținere sau panică.
S-aprind blitzurile toate,
Hop și Ina, fermă-n pas,
Unde-s fonduri sau păcate,
Ea le simte… mai din nas.
„Nu-s aleasă, da’ sunt bine,
Consilieră cu simțire!
Și, cu gînduri mari, știi bine,
Spre Cotroceni am zvîcnire!”
Roșcată, da’ cu minte,
Ina-i visul prezidențial –
Să-i dăm tronul, evident,
Cu scaun moale, principal!
Pe coclauri de partid
Se-aude o șoaptă lină:
„Cine-are selfie și partid,
Are tot ce-i trebuie, măi Ină!”
