Călugăriţa Hildegard von Bingen, cunoscută în întreaga lume pentru tratatele de medicină pe care le-a scris şi pentru faptul că vreme îndelungată a ţinut corespondenţa cu diferiţi suverani şi papi, a avut curajul să vorbescă despre destinul omenirii bazându-se pe viziunile pe care le-a avut de-a lungul timpului.
Potrivit măicuţei care, la vremea ei, a ctitorit mai multe mănăstiri, se pare că omenirea va avea foarte mult de suferit. Pe lângă faptul că marile puteri ale lumii vor ajunge să se războiască şi se vor prăbuşi, sute de mii de vieţi omeneşti vor fi înghiţite, rând pe rând, de natura dezlănţuită. “Multe popoare vor fi distruse de către cutremure, furtuni şi mari puhoaie de apă, care vor provoca epidemii şi deznădăjduire. Oceanul va scufunda multe alte ţări şi, din această cauză, toate oraşele de coastă vor trăi cu spaimă şi un mare număr dintre acestea va dispărea”, spunea Hildegard von Bingen într-una dintre profeţiile pe care le-a lăsat cu limbă de moarte.
Născută într-o familie cu zece copii, dintre care patru s-au călugărit, măicuţa a avut un har încă din copilărie. În autobiografia ei, aceasta mărturisea că încă de când se afla în pântecul mamei sale, Dumnezeu i-a întipărit în suflet acest dar al viziunilor. În prefaţa primei sale cărţi, Hildegard von Bingen spunea: ” În anul 1141, de când Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, s-a făcut om, pe când eu aveam 41 de ani şi şapte luni, a coborât din cer senin asupra mea o lumină ca de foc, având strălucirea fulgerului. Mi-a strabatut creierul şi mi-a încins pieptul şi inima, asemenea unei flăcări care însă nu arde, ci doar încălzeşte, la fel cum soarele încălzeşte lucrurile atinse de razele lui. Dintr-o dată mi s-au descoperit înţelesurile Psaltirii, Evangheliilor şi ale celorlalte cărţi catolice ale Vechiului si Noului Testament. … Cele ce mi se arată nu-mi apar în vis, în somn ori în stări de tulburare a cugetului, eu nu le văd cu ochii trupeşti şi numai în locuri retrase de lume, ci în deplina trezie, conştientă şi cu mintea limpede, primindu-le cu ochii şi urechile omului lăuntric, în locuri deschise oricui, după voia lui Dumnezeu. Atunci am auzit un glas din ceruri spunând: „Eu sunt lumina vieţii, care alunga întunericul….Tu deci, omule care primeşti acestea, nu în neliniştea înşelării, ci în curăţia simplităţii, ai datoria de a dezvălui ceea ce este ascuns. Scrie tot ce vezi şi auzi!”.
