Am pornit pe două din cele mai importante trasee din Iaşi cu trei mijloace de transport diferite. Am vrut să vedem, din Tătăraşi până în Canta şi din Agronomie până în CUG în cât timp se traversează oraşul cu o bicicletă, cu o maşină şi cu un mijloc de transport în comun. Pe ambele trasee prima a ajuns maşina, poate şi pentru că nu era trafic aglomerat. Locul al II-lea şi l-a adjudecat biciclistul, pentru ruta Agronomie – CUG şi tramvaiul pentru traseul Doi Băieţi Canta. E clar că transportul public are nevoie de măsuri urgente de eficientizare! Profesorul Radu Gaiginschi are câteva variante proprii
La 10.04 ne potrivim toţi ceasurile, dar plecarea oficială în cursă se produce la 10.07. E sâmbătă dimineaţă şi vrem să verificăm, în primul rand, eficienţa transportului public din Iaşi. Am pornit în aceeaşi direcţie cu o maşină, un tramvai şi o bicicletă. În cât timp traversezi oraşul, din Tătăraşi în Canta, în cele trei variante de transport? Dar din Agronimie cine va ajunge primul la CUG?
Traseu off-road
Eu am fost pe bicicletă. De la Doi Băieţi, am coborât rapid spre Metalurgie pentru a evita pantele din Târgu Cucu. Urma să parcurg toată distanţa până la capătul Cantei mergând doar pe malul Bahluiului. Am pedalat pe Splai, zdruncinându-mă serios în denivelările asfaltului din apropierea bordurilor. Dâmburile sunt asemănătoare unui traseu off-road.
La 10.17 traversez podul din Tudor Vladimirescu, prinzând verde la semafor, şi înscriindu-mă uşor pe trotuarul din faţa Politehnicii, de unde începe pista de biciclete. E mult mai lejer decât pe asfalt, dar adevăratul noroc este că pe acea porţiune sunt foarte puţini pietoni care să ocupe trotuarul.
Plecare Doi Băieți, ora 10.07
Pistă aglomerată
La 10.23 sunt deja în Podu Roş, unde pierd 70 de secunde la semafor. Continui însă alert spre Podul de Piatră, însă pista e acum aglomerată de oameni care alt trotuar pe care să meargă nu au. Frânez, evit bătrânelele în ultimul moment şi aproape că-mi vine să o iau la pas, cu bicicleta alături, ţinută de furcă.
La 10.32 trec pe sub Pasarela Alexandru, în drumul spre Canta şi şoferul mă anunţă la telefon că a ajuns şi ne aşteaptă. O sun repede pe Lucia, să verific unde se află şi-mi spune că e la Billa, aşteaptă legătura spre capătul Cantei. Suntem practic amândoi în acelaşi punct, am traversat jumătate de oraş în acelaşi timp cu cel al tramvaiului.
Traseu lin
Traversez cu bicicleta prin dreptul Billa şi gonesc pe bulevardul lat şi neted ca-n palmă. La 10.42, Lucia mă anunţă că a ajuns, a avut un mare noroc, tramvaiul 7 a venit imediat după ce mă sunase. “N-am stat mai mult de 3 minute în staţie”, îmi spune ea.
Sosire Rond Canta, ora 10.28
La 10.47 rulez în sfârşit ultimii metri la Rond Canta. Nu mă simt deloc obosit, dar nici n-am avut de urcat vreuna din colinele Iaşului. Efortul mi-a crescut afluxul de adrenalină şi mă simt mai energizat decât la plecare. “Eu sunt gata, unde e următorul punct din traseu?”, întreb foarte grăbit.
10 minute aşteptare
Pentru primul traseu scopul meu a fost să ajung din Doi Băieţi (Tătăraşi), în cel mai scurt timp la rond Canta. Urma să folosesc tramvaiul 3 şi mai apoi 7, din moment ce nu există legătură directă între cele două puncte ale oraşului. Cursa începe 10.07. Am văzut cum a plecat, în trombă, colegul cu maşina, concomitent şi cel cu bicicleta. Stau de 10 minute în staţie şi iată că vine şi primul tramvai. Unul destul de aglomerat deşi e sâmbătă dimineaţă.
Sosire Rond Canta, ora 10.42
Un pic de politică
La staţia Dispecer o călătoare nemulţumită începe să se certe cu vatmanul. Se pare că femeia a vrut să îşi cumpere bilet de la automat, a băgat banii, dar nu a primit nimic. “Bag banii în automat şi nu primesc bilet! Să spuneţi asta mai departe la şefii dumneavoastră!”. Tramvaiul staţionează în tot acest timp, iar călătorii devin agitaţi şi încep să comenteze situaţia. Scandalul se stinge uşor, ca o ţigară lăsată să ardă în scrumieră. Până la Piaţa Chirilă lumea dezbate subiecte din zona politicului. Călătoarea “revoltată” este felicitată de o pensionară pentru atitudinea de care a dat dovadă. Tramvaiul este chiar plin de-acum. Căldura devine insuportabilă, deşi geamurile sunt deschise. În Târgu Cucu, mulţi din călători coboară. Abia acum aerul devine respirabil, găsesc chiar şi loc pe scaun. Condiţiile de transport par chiar umane, nu mai e îmbâcseală.
10 minute pe Canta
Cum probleme în trafic nu sunt, doar e sâmbătă, ajung în jurul orei 10.32 la hypermarketul din zona Gării, unde cobor pentru a schimba tramvaiul 3, cu un 7. Primul lucru pe care îl observ acolo e lipsa unui automat sau a unei tonete de bilete.
Surpriza de proporţii se petrece după doar trei minute. Apare tramvaiul 7 în care urc. Transportă doar câţiva călători, traficul pe bulevard e chiar lejer aşa că de la Billa şi până la rond Canta, vagonul face doar 10 minute.
Durata totală a călătoriei a fost de 35 de minute. Cu două precizări: a fost sâmbătă, o zi mult mai lejeră decât în timpul săptămânii şi am avut noroc chior cu tramvaiul 7 care a venit la doar trei minute.
Sosire Ronda Canta, ora 10.47
Timpii au fost următorii:
maşina: 21 de minute
tramvai (cu schimbare pe Arcu): 35 minute
bicicleta: 40 minute
Bicicleta, mai tare ca autobuzul pe ruta Agronomie – Rond CUG
Pe al doilea traseu am plecat de la Rond Agronomie, în capătul Copoului, urmând a coborî la poalele Iaşului, la Rondul Vechi CUG.
Pornesc relaxat pe Bd. Copou, fără să fiu nevoit să pedalez, frânând uşor la câte 30 – 40 de metri şi bucurându-mă de răcoarea teilor şi de asfaltul fără gropi şi denivelări.
Am plecat la 11.20, iar în 12 minute eram deja în Piaţa Eminescu, unde şantierul de la Pasaj se căsca în faţa mea ca o prăpastie.
Greu pe pasarelă
Am traversat pe zebra din faţa Casei Studenţilor şi am fugit în grabă pe la Parchet spre Sf. Spiridon. La 11.27 lăsam în urmă intersecţia Târgu Cucu, iar peste alte 12 minute bifam nodul rutier din Podu Roş. A fost complicat să-mi fac loc pe Pasarela Nicolina, gâtuită de lucrările de consolidare. Coloana de maşini care trecea la câţiva centimetri de furca bicicletei m-a făcut să cobor din şa şi să urc podul la pas. Apoi i-am dat din nou pedală şi fix la 11.56 am pus piciorul pe asfalt în Rondul
Vechi CUG.
Am scos un timp de 36 de minute, mai mult decât rezonabil, dar trebuie ţinut cont de faptul că n-am avut de urcat aproape deloc. În sens invers, spre Copou, timpul probabil ar fi crescut cu 50-60%.
Dar cel mai important este ca am ajuns cu un minut mai devreme decât autobuzul în care se afla Lucia.
Pentru cel de al doilea traseu, Agronomie – Rond Vechi CUG, folosesc ca mijloc de transport autobuzul, care nu mai are linia lui proprie ca în cazul tramvaiului şi atunci deplasarea prin traficul zilei este mai greoaie. Am plecat din capăt Agronomie la 11.22, era deja un autobuz în staţie. Până la Universitatea “Cuza” nu sunt probleme în trafic, însă de acolo şi până în Piaţa Unirii rişti să rămâi blocat minute bune la semafor sau în Fundaţie din cauză lucrărilor la pasajul Mihai Eminescu.
Pe ultimul loc
Transportul în comun devine mai eficient între Piaţa Unirii şi magazin Moldova, când traficul e mai fluid. Seria lungă de semafoare te poate ţine din nou pe loc, ca apoi să ajungi la Pasajul Nicolina unde se merge pe o singură banda. Se înaintează greu, iar de la rond Agronomie şi până aici observ că au trecut 25 de minute. În sfârşit am ajuns de cealaltă parte a podului Nicolina. Ce a fost mai greu a trecut. Ajung în sfârşit la Rondul Vechi CUG, la capătul unei curse de 37 de minue. Sunt, însă, uimită. Nu doar colegul meu cu maşina a ajuns deja. Şi cel cu bicicleta îmi zâmbeşte ironic din şa. A câştigat, a ajuns mai repede decât mine.
Timpii scoşi au fost:
maşina: 29 minute
autobuz: 37 minute
bicicleta: 36 minute
Foto: prof.dr. Radu Gaiginschi
Soluţiile profesorului Gaiginschi: mai multe autobuze, alte trasee
Unul dintre cei mai reputaţi specialişti ieşeni din domeniul transportului urban, prof. dr. Radu Gaiginschi, este de părere că sunt necesare modificări de substanţă pentru eficientizarea transportului public.
Trasee regândite
Descongestionarea traficului este posibilă, în opinia lui Radu Gaiginschi, şi prin regândirea radicală a transportului în comun. „Fac parte din structura noii societăţi, cea care ia locul RATP, şi facem tot felul de studii şi analize. Trebuie crescut numărul de mijloace de transport, ca să nu stea omul în staţie zeci de minute. Oamenii vor veni spre transportul în comun şi vor lăsa maşina acasă, pentru că-şi vor da seama că este mai ieftin. Pe lângă cele vreo 80 de tramvaie şi 120 de autobuze, ar mai trebui încă vreo 40 de autobuze”, susţine profesorul Gaiginschi. Pe lângă suplimentarea numărului de mijloace de transport, care să permită o frecvenţă mărită, se analizează modificarea actualelor trasee. „Liniile de autobuz se freacă, practic, între ele. Trebuie regândit tot, inclusiv legătura dintre gara şi autogări cu campusurile studenţeşti”, spune expertul.
Să plătească toată lumea
Ideea de a crea o structură de transport public de călători nu este considerată utopică de Radu Gaiginschi, dar profesorul susţine că modul în care va fi aplicată este esenţial. „O structură de acest gen trebuie să se poată autoîntreţine financiar. În acest moment, 3 din 4 călători nu plătesc bilet, fie că este vorba despre pensionari, elevi sau studenţi. Ştiu că voi deranja multă lume, dar firmele private care fac această activitate încasează bani. Vom vedea ce se va stabili, bune intenţii există”, spune Gaiginschi. În plus, o sursă suplimentară de finanţare vizată este reprezentată de fondurile UE. Cele 40 de autobuze necesare în noul proiect ar putea fi cumpărate de noua societate prin intermediul unor proiecte europene.