Washington Post i-a dedicat joi un amplu material lui George Mureşan, fiul cel mare al lui „Big Ghiţă” Gheorghe Mureşan. La nivelul sportului universitar, „micul” Mureşan face spectacol sub panou pentru echipa Universităţii St. Andrew’s. Are 16 ani şi doar doi metri şi trei centimetri, faţă de uriaşul său tată de 2,31.
George s-a impus ca titular în echipă, iar jurnalistul Brandon Parker i-a urmărit pas cu pas evoluţia de pe teren, în paralel cu reacţiile părintelui său. „George iese din umbra celebrului său tată şi îşi impune propriul nume în lumea baschetului”, anunţă articolul american.
„Nu mă împinge în jos, nici nu mă ridică în slăvi. Dar îmi dă multe sfaturi. Este captivant, pentru că a fost la profesionişti, ştie despre ce vorbeşte”, descrie George Mureşan relaţia cu tatăl său. Potrivit însemnărilor jurnalistului american, George are un stil de joc diferit faţă de Gheorghe: nu se impune atât de clar prin talie, dar este mai agil, mai suplu şi mai iute pe picioare. „La început, mergeam în diferite locuri, lumea se îndrepta spre noi şi cerea autografe, voiau să facă fotografii. Eram confuz când eram mic. Dar am crescut şi pentru că lumea continua să mă întrebe despre tatăl meu care fusese în NBA – mi-am dat seama că ăsta este motivul” a povestit studentul de la St. Andrew’s.
Antrenament suplimentar la 5:30
Pentru copiii marilor sportivi, moştenirea unui nume cu greutate este problematică, iar George Mureşan a simţit asta pe pielea lui până în momentul în care a reuşit să întoarcă acest lucru în favoarea lui. „Ca jucător, la început am resimţit presiune. Dar mi-am dat seama că este o greşeală, că sunt multe alte lucruri care pun presiune pe mine, acesta nu trebuie să fie unul dintre ele. Am realizat că tata mă ajuta enorm şi că trebuie să încep să absorb acest ajutor”. Astfel, cei doi au ajuns să plece dis-de-dimineaţă pentru a decshide uşa sălii de baschet la 5:30, pentru un antrenament individual în care George să îşi perfecţioneze jocul.
„Când eşti fiul unui fost jucător din NBA, automat aşteptările din jurul tău sunt uriaşe. Dar Gheorghe nu este un părinte care să încerce să vină la fiecare antrenament. Ne lasă să ne facem treaba, toţi copiii din echipă îl iubesc”, completează tabloul Kevin Jones, dându-l ca exemplu pe fostul baschetbalist român, ajuns acum la 43 de ani.
Ghiţă Mureşan a făcut celebru numărul 77. Fiul său evoluează cu numărul 32 pe tricou
„Nu vreau să fie cine am fost eu”
George joacă baschet de la şase ani, atunci când a început să îl însoţească pe tatăl său la acţiunile din cadrul Giant Basketball Academy. „La mine, situaţia a fost diferită. Am început să joc baschet pentru că eram înalt. Când am ajuns la echipă – a fost prima dată când am pus mâna pe o minge, prima dată când am tras la coş”, a amintit Ghiţă Mureşan, cel care în copilătrie se îndrăgostise de jocul de fotbal.
La meciurile fiului său, „Big Ghiţă” „strânge întâi pumnul, apoi îşi motoleşte jeanşii”, notează ziaristul american la începutul reportajului. „Când merg la meciurile lui, am mai mute emoţii decât aveam la meciurile mele. Nu în sensul că sunt stresat, dar am emoţii…. am atâta energie în zilele în care merg la meciurile lui”.
Cel mai de succes baschetbalist român conchide: „Îi spun mereu: nu baschetul este cel mai important, ci să te simţi bine. Nu vreau să fie cine am fost eu. Este un jucător mult mai inteligent decât mine”
11 este locul ocupat de echipa de baschet St. Andrew’s în campionatul universitar
Sursa: prosport
