În vara anului 106, după lupte grele pentru cucerirea cetăților care apărau drumul spre capitală, armatele romane ajungeau în fața Sarmisegetuzei.
Decebal a cerut pace, însă Traian a vrut predarea necondiționată. Regele dac, știind că împăratul roman nu avea cum să uite faptul că el încercase să îl asasineze, își dădea seama ce însemna asta. În plus, legiunile doreau răzbunarea pentru uciderea comandantului Longinus. Decebal se pregătește pentru lupta supremă, se arată pe istorie pe scurt.ro.
Romanii dau un prim atac asupra zidurilor Sarmisegetuzei dar sunt respinși. Legionarii trec la tăierea unei păduri și construiesc un agger, adică o fortificație paralelă cu cea a dacilor și la mică distanță de aceasta. Are loc un al doilea asalt și romanii pătrund în oraș. Dacii dau foc cetății. Pentru a evita execuția în beciurile temniței Tullianum din Roma, o parte dintre daci se sinucid cu otravă. Decebal și o parte a armatei se retrag înspre răsărit pentru a încerca o ultimă rezistență. Romanii îl urmăresc îndeaproape. Văzând că nu mai are vreo șansă, regele dacilor scoate sabia și se sinucide. Capul său este dus în fața lui Traian care la rândul său îl trimite Senatului. Din 11 august 106 avem prima atestare a noii provincii Dacia.
Prada pe care o iau învingătorii după cucerirea Sarmisegetusei este enormă. Minele de aur din Apuseni erau exploatate din vremuri vechi. Ca urmare a dezvăluirii de către Bicilis (nu se știe exact dacă era dac sau scrib grec) a unui loc în care dacii își țineau comorile, spre Roma urmau să mărşăluiască mii de care încărcate cu peste 160 de tone de aur pur şi 300 tone de argint. S-a luat și “un număr de vase și cupe care desfid orice evaluare” așa cum spune Ioannes Lydus, turme de vite, arme și mulți prizonieri. Pe statuile din bronz aurit din forul lui Traian scrie “Ex manubiis” adică făcute din prada de mână mai exact din ce a putut lua fiecare soldat, la repezeală și a dus cu el. Între trofee s-a aflat și cornul de băut, poate de zimbru, îmbrăcat în aur, al lui Decebal, pe care împăratul îl închină lui Jupiter Karrios.
Cât de mare a fost prada luată din Dacia este limpede. Înainte de războaie, Imperiul Roman trecea printr-o gravă criză economică. Se numise chiar o comisie care să propună reduceri de cheltuieli publice. După războaie, nu doar că nu se fac reduceri, dar se construiesc teatre, apeducte, fortificații peste tot în imperiu. Pentru anul 106 nu mai perecep impozite, contribuabilii primind chiar 650 de denari fiecare. Această schimbare totală de politică economică avea o singură explicație: cantitatea imensă de bogății luate din Dacia. Satisfacția la Roma a fost de nedescris. Serbările au fost cum nu mai văzuse nimeni până atunci. Au durat 123 de zile, au participat 10.000 de gladiatori și 11.000 de fiare spre deliciul publicului spectator. S-au donat bani și alimente oamenilor săraci. S-au bătut monede în cinstea acestui moment. Trei medalii, una mare din argint și alte două mai mici din bronz slăvesc marea victorie. S-au executat în ceramică bibelouri sau mici obiecte, unele din ele având inscripționat numele lui Decebal. Două monumente aduc însă aminte cu prisosință de strălucitele victorii ale lui Traian.
În sudul Dobrogei, unde se dăduseră grele lupte în iarna lui 101-102 se ridică în 109 un monument dedicat lui Marte Răzbunătorul (Marti Ultori), numit Tropaeum Traiani. Proporțiile impresionante, înălțime de 38,29 de metri și un diametru al bazei de 39,32 arată cât de mare era considerată izbânda.
Numeroase scene de război împodobeau capodopera arhitectonică. Și azi se mai vede în apropiere de Adamclisi. Numele localității vine din turcescul “Biserica omului”, totul fiind legat de monument, de ruinele circulare. În 1977 a fost recondiționat după un model ipotetic.
Al doilea monument comemorativ este Columna lui Traian. Inaugurată pe 12 mai 113, este o coloană albă de aproape 40 de metri cu un diametru de aproximativ 4 metri, având un șir de basoreliefuri care o acopera de la bază la vârf. Sunt reprezentate scene din cele două războaie dacice și suplinesc în parte prețioasele “Comentarii” ale lui Traian și “Geticele” lui Criton, azi pierdute. În soclul Columnei a fost depusă în 117 cenușa lui Traian, mort la 65 de ani în orașul Selinus din Cilicia(Asia Mică) care mai apoi s-a numit Traianopolis.
Sursa: istoriepescurt
