Cu ajutorul mecanicii cuantice, fizicienii crează noi protocoale de securizare a datelor, pe care nici măcar NSA nu le poate sparge.
Ştirile care au venit în ultima perioadă de la Moscova au fost dominate de Edward Snowden, cel care a făcut publice documente secrete ale statului american şi care caută azil în Rusia. Între timp, în acelaşi oraş, dar cu mai puţină pompă, doctorul Nicolas Gisin îşi explica săptămâna trecută soluţia tocmai pentru problema securităţii datelor pe care Swnoden a adus-o în discuţie: criptarea datelor care este imposibil de spart acum şi va rămâne aşa şi în viitor.
Gisin este un fizician elveţian şi un pionier al explorării şi manipulării lucrurilor minuscule, precum atomii şi fotonii. În 2001, Gisin a pus bazele companiei ID Quantique cu scopul de a transforma fenomenele stranii ce se găsesc în lumea cuantică în aplicaţii comerciale. În ultimii zece ani, tehnologiile cuantice s-au maturizat atât de mult încât pot oferi o serie de beneficii practice, de tipul criptării de date pe care ID Quantique o furnizează către diferite bănci şi guverne – securizare a datelor care este practic imposibil de spart.
„Sună ca şi cum ar fi o magie cuantică în această nouă tehnologie, dar bineînţeles că nu este nimic magic, ci doar ştiinţă foarte modernă“, spune Gisin. Dar alături de comunicarea clasică şi metodele de criptare, ar putea deveni magică. Criptografia clasică se bazează, în general, pe algoritmi care generează chei de criptare şi de dectriptare aleatorii, care să permită expeditorului să codifice un mesaj şi destinatarului să îl decodifice la celălalt capăt. Dacă o terţă parte (cunoscută sub denumirea de adversar în limbajul securizării datelor) obţine o copie a acestei chei, acea persoană poate face o copie a mesajului transmis şi îl poate descifra, sau – cu destul timp şi putere de calcul – poate folosi nişte algoritmi puternici să spargă această cheie de decriptare (asta fac deja NSA şi alte agenţii secrete din jurul lumii). Dar magia cuantică a lui Gisin pătrunde în cele mai ciudate fenomene cunoscute ale lumii cuantice pentru a transmite chei de criptare ce nu pot fi copiate, furate sau sparte fără a face cheia inutilă.
Principala unealtă cuantică pusă la lucru în schemele de comunicare cuantică ale ID Quantique este cunoscută sub denumirea de „încurcătură“, un fenomen în care două particule – în acest caz fotoni individuali – sunt plasaţi într-o stare corelată. Sub legile mecanicii cuantice, aceşti doi fotoni „încurcaţi“ sunt legaţi inexplicabil; o schimbare în starea unuia dintre fotoni va afecta şi starea celuilalt, indiferent dacă sunt unul lângă celălalt, în camere separate sau în părţi opuse ale planetei. Unul dintre aceşti fotoni „încurcaţi“ este trimis de la expeditor la destinatar, aşa încât fiecare are în posesie un foton. Aceşti fotoni nu sunt codaţi cu orice informaţii utile – informaţia este codată folosind metode clasice de criptare – ci cu o cheie de decriptare creată de un generator de numere aleatorii.
Orice adversar ar trebui să se plaseze între expeditor şi destinatar la momentul potrivit pentru a intercepta acest foton cu cheia de decriptare şi chiar dacă reuşeşte nu va avea acces la informaţii utile. Datorită legilor mecanicii cuantice, orice manipulare a fotonului în tranzit va schimba starea fotonului „încurcat“ care se află în posesia expeditorului, dând astfel un semnal de alarmă. În această situaţie, expeditorul poate renunţa la cheia interceptată şi va genera alta.
Ideea criptografiei cuantice nu este nouă, dar dezvoltarea sa în lumea reală, nu într-un mediu de laborator, este ceva care de abia acum începe să prindă contur. Lista de clienţi a ID Quantique include o serie de guverne şi instituţii financiare a căror nume nu pot fi divulgate.
(Sursa: capital.ro)
