Dragostea pentru copii, dar şi faptul că îşi doreşte să le inspire pasiunea pentru carte au determinat-o pe o educatoare din judeţul Alba să locuiască într-o cameră situată chiar în şcoala la care predă. Ioana Alina Koncz are 27 de ani şi este de loc din satul Pănade, comuna Sîncel, dar este educatoare la 7 copii, la grădiniţa din satul Purcăreţi, comuna Pianu de şase ani. Dacă ar renunţa la post, grădiniţa s-ar desfiinţa, iar copiii vor fi nevoiţi să parcurgă 10 km până în comuna Pianu.
Dacă pentru unii este o povară să meargă la muncă în fiecare dimineaţă, pentru o tânără din judeţul Alba meseria ei chiar este „brăţară de aur”. A renunţat la confortul unei locuinţe şi, se descurcă cu un fotoliu pe care doarme, un lighean cu apă pe post de vană şi focul cu lemne, numai să ştie că cei 7 copii vin şi se pregătesc să dea piept cu viaţa peste câţiva ani.
Ioana Koncz are 27 de ani şi, acum şase ani, când a absolvit Liceul Pedagogic în Alba Iulia nu s-a gândit o clipă că îşi va croi un drum într-un loc uitat de lume. Este educatoare la grădiniţa din Purcăreţi, practic este ca o soră mai mare pentru cei 7 preşcolari, care vin în fiecare dimineaţă cu zâmbetul pe buze să se întâlnească cu „domnişoara educatoare”, cum îi spun copiii şi sătenii.
A fost dragoste la prima vedere între ea şi copii, motiv pentru care face acest sacrificiu: să locuiască într-o cămăruţă austeră de 2×2 m şi fără niciun mijloc de comunicare.
„Mi-a fost foarte greu la început pentru că nu cunoşteam pe nimeni. Aici nu ai acces nici la internet, nici televizor, nici semnal la telefon, nimic şi e un pic greu”, spune Ioana.
Grădiniţa este într-o sală de curs a şcolii din Purcăreţi, iar alături este camera Ioanei, în care, de dragul celor mici, s-a obişnuit. Puţini sunt cei care fac acest pas mare în viaţa lor, să rămână într-un sat izolat de dragul unei meserii ce nu îi aduce multe satisfacţii financiare.
Dar la polul opus se află împlinirea că este persoana care le oferă celor 7 copii din sat acces la educaţie. Le povesteşte că, dincolo de satul izolat, există o lume care le poate oferi oportunităţi în viaţă.
Cu toate că condiţiile în care locuieşte sunt vitrege, nu a renunţat la meseria pe care a ales-o. „Îmi place ce fac şi îmi place şi locul. Atâta, drumul este foarte lung şi stau aici izolată”, a mai spus Ioana.
Din puţinii bani pe care îi câştigă, cumpără materiale educative şi, ca să-i bucure pe cei mici, când vine din oraş le aduce şi mici cadouri.
„Un alt învăţător care locuieşte în Pianu şi care predă la clasele I-IV la Şcoala din Pianu de Sus, peste săptămână, are ca casa la şcoală. Din cauza zăpezii este mai uşor să rămână acolo. Mijloacele de transport nu circulă până sus.
Vineri pleacă amândoi acasă şi luni se întorc. Vin cu autobuzul până în Strungari, cel mai apropiat sat de Pianu de Sus şi Purcăreţi şi de acolo merg câţiva kilometri până la şcoli.
Le convine pentru că nu plătesc cazare, căldură, apă şi pe lângă salariu, primesc şi un spor de izolare”, a declarat penru Alba24, primarul comunei Pianu, Marin Ioan Petruse.
Sursa: alba24
