Biserici subterane, săpate direct în stâncă sau decorate cu mii de oase umane…imaginaţia oamenilor nu are limite nici la acest capitol, unde ne gândim că stilul ar trebui să fie mai conservator.
Numărul bisericilor care ar merita incluse pe această listă a construcţiilor religioase ciudate este foarte mare şi nu ne-ar ajunge o viaţă să le vizităm pe toate.
Iată câteva din ele:
1. Osuarul de la Sedlec
Una din cele mai bizare şi macabre biserici este Osuarul din Sedlec, o suburbie a oraşului Kutna Hora din Cehia.
Este o capelă catolică, mică, decorată cu osemintele a 40.000-70.000 de oameni. Oasele sunt aranjate artistic, sub formă de candelabre şi diferite obiecte de mobilier specific bisericilor.
Construcţia Bisericii Tuturor Sfinţilor, care adăposteşte osuarul, a început în anul 1400, iar capela de sub biserică urma să adăpostească rămăşiţele celor îngropaţi în cimitirul din Sedlec, care se extinsese foarte mult în timpul epidemiei de ciumă.
Acest cimitir devenise un loc preferat de îngropare pentru creştinii din întreaga Europă Centrală, după ce în anul 1278 abatele mânăstirii cisterciene de la Sedlec adusese de la Golgota un pumn de pământ sfinţit, pe care l-a aruncat deasupra cimitirului.
La început, aici au fost aduse oasele celor deshumaţi din cimitirul rămas neîncăpător, misiune delicată, începută în anul 1511 de un călugăr cistercian pe jumătate orb.
Ulterior, biserica a fost refăcută în stilul baroc, între anii 1703-1710. Aspectul actual al osuarului datează din anul 1870 şi este concepţia sculptorului în lemn Frantisek Rint, angajat de familia nobiliară Schwarzenberg să decoreze capela cu oasele dezgropate anterior din cimitir.
Cea mai impresionantă decoraţiune este uriaşul candelabru, care este construit din toate oasele corpului uman.
2. Mânăstirea Corbii de Piatră
Complexul monahal rupestru se află în satul Jgheaburi din comuna Corbi, judeţul Argeş. Construcţia datează din secolul al XIV-lea, dar mânăstirea a fost restaurată şi reînfiinţată în anul 1512, în timpul domnitorului Neagoe Basarab, de călugăriţa Magdalina, mătuşa voievodului.
Biserica mânăstirii, care poartă hramul Adormirii Maicii Domnului, este săpată direct în stâncă, într-un bloc de gresie.
Tot aici se află sala de mese, spaţiu despre care legenda spune că pe vremuri era folosit de Neagoe Basarab ca tribunal în aer liber, pentru judecăţi publice.
Pe lângă aspectul exterior inedit, şi pictura din biserică este deosebită, fiind realizată în stil bizantin, în secolul al XIV-lea.
În afară de Corbii de Piatră, în Argeş mai există lăcaşurile rupestre Cetăţuia şi Nămăieşti.
3. Biserica Sf. Gheorghe din Etiopia
De un farmec deosebit, cu un aspect straniu, desprins parcă din filmele ştiinţifico-fantastice, această biserică este una din cele 11 biserici monolit din Lalibela, un important sit arheologic şi religios din Etiopia.
Biserica Sf. Gheorghe datează din secolul al XII-lea şi a fost cioplită din piatră vulcanică roşie. Alături de celelalte 10 biserici, făcea parte din proiectul regelui Lalibela, care dorea să reconstituie aici Ierusalimul.
Complexul este împărţit în două părţi, fiind conceput să reprezinte Ierusalimul ceresc şi Ierusalimul pământesc, iar între ele cele două centre este săpat un şanţ care simbolizează râul Iordan.
Situl este un important centru de pelerinaj pentru credincioşii Bisericii Ortodoxe din Etiopia şi este inclus în patrimoniul UNESCO.
4. Biserica subterană Sfântul Ioan din Aubeterre-sur-Dronne
În secolul al XVII-lea, în Aubeterre-sur-Dronne din sud-vestul Franţei, a fost construită o biserică subterană monolit, cioplită în stâncă. În secolul al XII-lea, acest lăcaş de cult a fost extins de călugării benedictini.
Înălţimea bisericii este de 20 de metri, iar la 15 metri se află o galerie unde se poate ajunge pe scări săpate tot în piatră. Aici se află multe coloane şi arcade.
Capela veche adăposteşte 80 de sarcofage medievale, care au fost descoperite abia între anii 1958-1961. Aici se află şi o criptă, care în trecut era locul unde se ţineau ritualuri specifice cultului lui Mitra.
5. Catedrala Brasilia, Brazilia
Sediul Arhidiocezei Brasiliei a fost conceput de celebrul arhitect Oscar Niemeyer în 1970. Stilul ei futurist se datorează structurii în formă de hiperbolă, realizată din 16 coloane de beton, fiecare cântărind câte 90 de tone.
La intrare se află statuile celor patru evanghelişti, realizate de sculptorul Dante Croce în anul 1968. Clopotniţa înaltă de 20 de metri adăposteşte patru clopote mari.
Acoperişul catedralei este înconjurat de o piscină lată de 12 metri şi adâncă de 40 cm, care asigură o temperatură plăcută, răcoroasă, în interiorul lăcaşului.
Birourile unde este sediul Arhidiocezei sunt legate de catedrală direct, printr-un pasaj subteran.
Cei care intră în această biserică urmează un traseu simbolic, impresionant, de la umbră la lumină. Ei pătrund mai întâi printr-un tunel întunecos şi ajung apoi într-un spaţiu plin de lumină, sub acoperişul de sticlă.
Acoperişul, care conferă un farmec aparte clădirii, este realizat din bucăţi de fibră de sticlă susţinute de stâlpi de beton. Între ele este cupola de sticlă, realizată în anul 1990 de Marianne Peretti, în nuanţe de albastru, verde, alb şi maroniu.
În interior, în navă, sunt trei statui de îngeri, suspendaţi de cabluri de oţel. O statuie cântăreşte între 100 şi 300 de kg.
Cea mai mare parte a catedralei se află sub pământ, la suprafaţă fiind vizibilă doar cupola care are un diametru de 70 de metri.
(Sursa: independent.md)
