Ieşeanul Ciprian Galic, militar profesionist până în 2007, a înlocuit adrenalina misiunilor de luptă în străinătate cu liniştea bălţilor. Campion naţional în 2010, a avut un ghinion de zile mari la Cupa Mondială de la Londra, loc unde nu a prins nici măcar un peşte.
Militar de profesie, Ciprian Galic a fost plecat de două ori în misiune în Bosnia, iar în 2007, după ce comandamentul Corpului 10 Armată s-a desfiinţat, a ieşit, la cerere, la pensie. Pasionat de pescuit, şi-a transformat hobby-ul în sport profesionist, câştigând titlul de campion naţional în 2010, la pescuit de crap, şi participând la Cupa Mondială de la Londra. Din 2012, are propriul club de pescuit, „Planet Iaşi”.
A vândut bicicleta pentru prima lansetă
După cum zice chiar Ciprian Galic sau „Legionarul“, cum îi spun amicii, a luat „microbul pescuitului“ de la tatăl său. „De mic mergeam cu tata la pescuit. Şi în zona Romanului, şi în Deltă. Atunci cea mai mare pedeapsă era să mă ia la pescuit. În schimb, fratele meu n-a avut nicio treabă cu pescuitul“, povesteşte Ciprian Galic cum a luat „microbul“.
„Pentru a-mi lua prima lansetă a trebuit să vând bicicleta fratelui meu, fără ca el să ştie! Era la facultate, aşa că am zis că pot să o vând, pentru că nu o să-i mai trebuiască. Am vândut-o şi am luat o lansetă frumoasă. Dar nu mai aveam bani de mulinetă. Cum să mai fac rost de bani?! M-am dus cu uratul, eu, care nu aveam treabă cu aşa ceva, mi-a mai dat mama ceva bani şi mi-am luat şi mulinetă“, dezvăluie Ciprian cum şi-a luat primele „scule“.
În 2011, Galic a avut o captură rară: a prins un crap de aproape 20 de kilograme
În doi ani a ajuns campion naţional
Având mai mult timp liber după ieşirea la pensie, „Legionarul“ a transformat hobby-ul într-un sport profesionist şi a reuşit, în numai doi ani, să ajungă campion naţional şi să participe la Cupa Mondială.
„După ce m-am mutat în Iaşi, în limita timpului liber, am ajuns să ştiu toate bălţile. După 2007, câteva persoane au pus bazele «Revistei lu’ Peşte». Prin intermediul revistei am ajuns să cunosc nişte băieţi din Piatra Neamţ care au pus bazele unui club sportiv de pescuit la crap. Aşa s-a înfiinţat «Planet Carp», cu care am ieşit campion naţional în 2010 şi cu care am participat la Cupa Mondială“, ne explică Ciprian.
Cel mai bun rezultat din toate timpurile
„În iarna lui 2009 am zis: «Ce-ar fi să participăm şi noi la Campionatul Naţional?!» Nu aveam noi experienţă, dar suntem muncitori şi suntem motivaţi până la Dumnezeu! Astfel, am făcut calificări pe Lateş, în sistemul folosit la Campionatul Naţional şi s-a format lotul. În acel an, noi am reuşit cel mai bun rezultat din toate timpurile în România! În finală, la Moara Vlăsiei, am fost trei echipe, cu «Carping Club Bucureşti» şi «Şoimii Bucureşti». La final, după trei recalculări, am ieşit campioni naţionali“, îşi aminteşte Galic.
Marea dezamăgire de la Londra
Calificaţi la Cupa Mondială, lotul „Planet Carp“ a avut parte o mare dezamăgire, terminând pe locul 19 din 22 de echipe participante. Ciprian dă vina pe „balta proastă“: „La Londra am dat chix. Am folosit o nadă mai proastă. Dar bălţile au fost foarte proaste! Până şi sud-africanii, care au câştigat, au fost dezamăgiţi de bălţi! Eu, pe sectorul meu, nu am prins niciun peşte… Cred că s-au prins pe sector 20 de peşti. Când am făcut antrenamente, îl întrebam pe administratorul bălţii: «Unde-s peştii, mă?!» A prins unul un peşte, de 3-4 kile şi ne-a rugat să-l ajutăm să-l pozeze. S-a pozat ăla, de mai avea puţin şi-i murea peştele! Pe urmă ne-am dat seama că era o mare realizare pe acea baltă… Când i-am spus că, la noi, la naţionale, s-au prins 8 tone de peşte, s-a crucit. A crezut că 800 de kile. Zic: «No! Eight tons!» S-a blocat ăla!“
Investiţii de peste 6.000 de euro
Întrebat cam de câţi bani ai nevoie pentru a practica acest sport, Ciprian se gândeşte câteva secunde şi, pe un ton serios, spune: „Dacă citeşte nevastă-mea articolul, voi spune un preţ, dacă nu…“ Redevine repede serios: „Se cheltuiesc ceva bani! E scump. În primul rând, ai nevoie de îmbrăcăminte şi încălţăminte adecvată şi de schimb, adică de vreo 2.000 de lei. Pe urmă, echipamentul de camping, încă vreo 5.000 de lei. Mai pui o ladă frigorifică. Pe urmă vine echipamentul propriu-zis de pescuit. Toate «sculele» se duc la vreo 10.000 de lei, pus la o calitate medie. Pe urmă vine nada – şi îţi trebuie una de calitate. Să zicem la boiliesuri, e vreo 50 de lei kilogramul şi îţi trebuie vreo 50 de kilograme, deci vreo 2.500 de lei. Mai pui «sămânţăraia» – vreo 500 de lei. Pe urmă, pop-up-uri. Se duc şi astea la vreo 4.000 de lei. Pe urmă sacii de înnădire… mai ai nevoie de vreo câteva sute de lei. Mai pui cârlige, forfac, plumbi, opritoare. Sunt o groază de bani! Oricum, orice pescar investeşte progresiv…“
Ponturi pentru pescari
Rugat să spună trei ponturi pentru pescari, Ciprian ia o mină foarte serioasă. „Trei ponturi? Unu: să fii foarte serios şi să munceşti în stand. Trebuie să înţelegi ce se întâmplă sub apă. Peştele nu iese afară şi se uită care are cel mai bun echipament şi la ăla se duce! Al doilea pont ar fi atenţia pe care trebuie să o acorzi micilor detalii. Dacă nu eşti foarte atent, zici: «Eh, asta trebuie să fac!» sau nu bagi în seamă anumite aspecte, se vede la rezultatele tale la finalul partidei de pescuit. Un al treilea pont ar fi alegerea partenerului. Dacă nu formezi o echipă în adevăratul sens al cuvântului, rezultatele nu sunt cele scontate. Am văzut de foarte multe ori pescari foarte buni, dar care parcă sunt două stand-uri într-un stand“, îşi prezintă Ciprian ponturile.
Foarte mândru de nepoata sa, Galic spune că i-a transmis şi ei „microbul”
Poveşti pescăreşti
După o „pauză de ţigară“, Ciprian trece la poveşti pescăreşti. „«Legio’» îmi spune că se duce să vorbească la telefon. Avea lansetele puse pe picheţi. Şi-a luat staţia cu el. Zic: «Ce să-i facem?» I-am dat firul de pe senzor la o parte. Cu bandă izolantă i-am prins lanseta de picheţii pe care i-am înfipt bine în pământ. O altă rolă de fir am tras-o peste senzor şi ne-am dus într-un tufiş, să nu ne vadă. Când am fost toţi gata, am tras de acel fir şi senzorul a început să facă scandal. Normal că «Legio’» o aude
la staţie şi vine în fugă. Pune mâna pe lansetă şi trage: lanseta nu se putea ridica! Mai trage o dată, după care îşi dă seama de farsa făcută“, istoriseşte Ciprian, un pescar cu simţul umorului.
