GENOCIDUL SUFLETELOR – EXPERIMENTUL PITEŞTI – reeducarea prin tortură. Ce s-a întâmplat la Piteşti în anii ’50? Pe scurt, fostul Penitenciar Piteşti a devenit cunoscut pentru aşa-zisele încercări de „reeducare”, efectuate sub autorizaţia conducerii comuniste în perioada 1949-1952.
Acest experiment s-a bazat pe bătăi şi torturi brutale, administrate zilnic cu scopul de a „reeduca total” deţinuţii politici, majoritatea studenți, membri în grupări interzise de comuniști ca Partidul Naţional Ţărănesc şi Partidul Naţional Liberal. Scopul experimentului, conform principiilor leniniste în interpretarea PCR, a fost îndepărtarea convingerilor şi ideilor politice şi religioase a deţinuţilor, şi în cele din urmă obţinerea obedienţei absolute.
Cercetările arată că numărul celor care au suferit acest experiment sunt cuprinse între aproximativ 1000 și 5000. Este considerat a fi cel mai mare şi cel mai intensiv program de spălare a creierului prin tortură din blocul de Est.
Sorin Ilieşiu a intervievat peste 70 de victime, printre care şi Gheorghe Stănică. A fost arestat pe 17 august 1949. Imediat după pronunţarea sentinţei a fost trimis la Piteşti, unde a fost torturat chiar în camera 4-spital la începutul lui 1950. După un an, a fost transferat la Canal.
„A fost o încercare cu un caracter deosebit. Ceea ce a reuşit să mă descurce, în senul de a rezista, a fost faptul că am crezut neţărmuit în Dumnezeu. Altfel, mi-aş fi schimbat mintea. Nu puteai să rămâi un om normal după atâtea tratamente îngrozitor de bestiale, de animalice. Nici animalele, decât cele din junglă, pot fi pline de aşa atrocităţi. Piteştiul e o jenă sufletească care nu îţi dă pace şi care de câte ori îşi vine în minte acest trecut odios, ai senzaţia că a fost o vreme în care nu ai fost socotit că eşti om. Nu am rămas cu dorinţa răzbunării, dar am rămas cu imposibilitatea uitării”, spune Stănică.
Bărbatul a vorbit şi despre metodele de tortură. „Cele mai dureroase manifestări bătăioase le avea Ţurcanu pentru că era cel mai convins de lucrurile astea. În momentul în care începeau bătăile şi respectivul deţinut politic ajungea să fie întins pe podea, sărea cu picioarele de el şi ăl dădea cu capul de ciment până când leşina. Îi plăcea rezultatul pe care îl obţinea. Era o enciclopedie de elemente de torutră. Nu ştia ce să mai facă fiind convins că va scăpa iertat şi făcut ofiţer de securitate”, a mai povestit Stănică.
(Sursa: realitatea.net)
