Discuțiile privind securitatea energetică a Uniunii Europene sunt o temă de actualitate pentru liderii de la Bruxelles, pe măsură ce tensiunile dintre Occident și Rusia ating cote tot mai ridicate.
Însă, în ciuda promisiunilor făcute de actualul președinte al Comisiei Europene, Jean-Claude Junker, de intensificare a eforturilor financiare pentru realizarea acestui deziderat, analiștii cred că strategiile elaborate de Bruxelles ignoră unele oportunități majore.
O astfel de voce este cea a lui Eamon Ryan, fost ministru al Comunicațiilor, Energiei și Resurselor Naturale din guvernul Irlandei, care, într-un editorial publicat de Project Syndicate, îi atrage atenția lui Junker că riscă să amâne nejustificat ocazia de a realiza o super-rețea de energie electrică alimentată de energia eoliană din Marea Nordului.
O problemă de voință
Odată cu programul de relaxare cantitativă anunțat de Banca Centrală Europeană, CE a mizat la rându-i cu o importantă sumă alocată investițiilor în infrastructura Europei: 315 miliarde de euro.
Pentru Ryan, aceasta este ocazia perfectă de a atinge trei obiective printr-o singură mișcare inspirată.
Coordonând cercetarea cu investițiile, încurajând conservarea mediului și integrând piețele de energie, o Uniune Energetică Europeană poate lupta împotriva schimbărilor climatice, poate asigura Europei un stimul financiar important și are șansa de a feri continentul de șocuri puternice în asigurarea resurselor energetice, de genul celor petrecute recent în Nordul Africii și Ucraina.
Desigur, întreaga chestiune rezidă în voința unanimă a statelor membre UE de a duce la capăt un astfel de proiect.
În această privință, în timp ce unii lideri se arată entuziaști, alții par mult mai apatici.
Testul cheie pentru găsirea unei soluții colective constă chiar în obținerea acordului acestora pentru un proiect care să atingă cele trei obiective.
Marea Nordului, sursă de energie verde
Un astfel de proiect este Inițiativa Rețelei țărilor de la Marea Nordului, o idee care constă în amplasarea unor parcuri eoliene maritime în largul Mării Nordului și interconectarea unor țări din nordul și centrul continentului la o rețea electrică regională.
Ideea avansată pentru prima oară în 2009 are un „potențial enorm”, spune oficialul irlandez, estimările arătând că până în 2030, curentul electric produs în Marea Nordului ar asigura 10% din consumul energetic al Europei.
Aceasta ar însemna reducerea cu aproape o treime a actualului volum de gaz importat de țările UE din Rusia. Însă, pentru ca acest proiect să fie pus în practică are nevoie de un mandat politic al Bruxellesului.
Avantajele rețelei energetice integrate
Rețeaua electrică integrată poate fi imaginată ca un imens cerc ce ar deservi Norvegia, Marea Britanie, Franța, Belgia, Olanda, Germania și câteva țări scandinave.
Implementarea proiectului ar deschide un culoar pentru piața liberă a energiei regenerabile, reducând nevoia de stocare a rezervelor energetice și capacităților de producție secundare care să asigure tensiunea constantă în perioadele de vârf al consumului.
Inclusiv diferența de fus orar dintre Marea Britanie și Germania ar juca un rol important în reglarea alimentării constante cu energie a celor două țări la orele în care se înregistrează un vârf de consum.
Producția energiei regenerabile este prin natură sa intermitentă, iar numărul mare de astfel de unități de producție existente în Germania a împins deja la limită capacitatea de transport a energiei din această țară.
Guvernul de la Berlin a emis deja un proiect prin care solicită crearea unei piețe zonale integrate de energie.
O investiție care își acoperă costurile
Anul trecut, Germania și Marea Britanie au alocat peste 15 miliarde de dolari pentru crearea unor noi parcuri de energie solară și eoliană.
Cu toate acestea, britanicii sunt încă sub necesarul plafonului de investiții în energie verde care le-ar permite să își atingă țintele stabilite prin politicile de mediu.
Un raport al Parlamentului arată că realizarea rețelei integrate în zona centrală și Nordică a Europei ar putea avea un cost mare, dar avantajele ar fi pe măsură: zeci de mii de noi locuri de muncă în industria energiei regenerabile.
Beneficii se întrevăd nu doar pentru Marea Britanie, ci pentru fiecare stat legat la rețea.
Norvegia ar reuși să își fructifice energia electrică din surse hidro, Olanda și Belgia au nevoie doar de rețea pentru a-și exporta producția de energie regenerabilă, iar Irlanda ar putea reprezenta o opțiune pentru o legătură prin cabluri submarine cu Franța în cazul în care Regatul Unit decide să părăsească Uniunea Europeană.
Fonduri direcționate
Din cele 315 miliarde de euro pe care Comisia Europeană vrea să le investească în proiecte mari de infrastructură, 87 de miliarde sunt deja direcționați către proiecte de interconectare între diverse țări europene.
Ar fi logic ca o mare parte din acești bani să fie direcționați către un astfel de proiect.
Procedând astfel, companiile europene din domeniul tehnologic vor primi un impuls financiar puternic, iar costurile de implementare ale proiectului se reduc cu mult față de varianta unor împrumuturi din Banca Europeană de Investiții.
Deja Danemarca și statele baltice lucrează la proiecte similare, iar asigurarea interconectivităţii energetice în Europa poate aduce beneficii inclusiv statelor din sud-estul continentului și celor din flancul mediteranean.
Cu un cadrul legal deja existent, decizia finală rămâne în mâna membrilor Consiliului European care se va întruni pe 19 martie pentru a discuta aceste probleme.
Refuzul ar putea duce însă la o dependență viitoare de tehnologia livrată de China și Statele Unite, două țări care deja accelerează nivelul investițiilor realizate în parcurile de energie din surse regenerabile.
(Sursa: independent.md)
