Înainte şi după 1989, mai multe fabrici de stat au deţinut terenuri şi clădiri pe malul lacului, din majoritatea alegându-se praful. Au profitat însă câţiva băieţi deştepţi. Îi ştiţi: cumpără de la stat, cu bani puţini, prin manevre oculte şi apoi dau lovitura.
Trecut cu vederea de ieşenii obişnuiţi, malul lacului Ciric ascunde un jaf de proporţii realizat cu sprijinul autorităţilor. Acum 25 de ani, vilele nu erau de conceput la Ciric, lacul fiind destinat relaxării „oamenilor muncii”. Treptat însă, terenurile au intrat în proprietatea unor oameni de afaceri care s-au apucat de defrişat şi de construit cluburi şi case.
Mulţi proprietari de soi
Cea mai întinsă suprafaţă de la Ciric a avut-o Nicolina Iaşi. „A fost o Hotărâre a Consiliului de Miniştri prin care i s-a dat Clubului Sportiv Nicolina suprafaţa de la pod până la Tabăra Şcolară, cu tot cu pădure”, spune Doru Alexandrescu, fost angajat la Nicolina Iaşi şi lider sindical al BNS Iaşi. Pe lângă Nicolina, mai aveau teren la Ciric Administraţia Taberelor Şcolare, Trustul de Construcţii Iaşi, IRE (furnizorul de energie electrică), TEROM, Fabrica de ulei, Combinatul de Fibre Sintetice şi OJT. Acum, doar RATP şi sindicatele din învăţământ mai au baze asumate, restul terenurilor fiind preluate sau concesionate de diverşi oameni de afaceri.
Astfel, ar arăta, în mare, situaţia proprietarilor de terenuri şi clădiri de pe malul Ciricului
Nicolina a pierdut tot
Cel mai râvnit teren, încă de dinainte de Revoluţie, a fost cel al Nicolina Iaşi. Primii care au „rupt” din malul lacului au fost cei din Ministerul de Interne, care au trecut la Dinamo Iaşi o suprafaţă de la şosea care se întinde până la actuala bază a RATP. Nicolina a pierdut tot în doar câţiva ani, iar puţini îşi mai amintesc că fosta fabrică ieşeană deţinea aproape o jumătate din malul lacului, la care se adăuga o suprafaţă de pădure de mii de metri pătraţi. „La pădure s-a renunţat apoi de bunăvoie, costau prea mult taxele la Ocolul Silvic. Cu terenul însă este o poveste complicată”, explică Doru Alexandrescu.
În acea perioadă, singurul teren neocupat de sindicatele din fabricile ieşene era cel care se întindea de la „Ciupercă”, actualul restaurant Ciric, şi până la şoseaua care duce la Aeroport.
S-a fragmentat până nu a mai rămas nimic
După Revoluţie a apărut „marea împărţeală” a terenurilor, totul bazat pe instabilitatea legislativă. AGMUS, actualul ASAM condus de omul de afaceri Prisecaru, a luat şi el o bucată din terenul CS Nicolina Iaşi, pe malul lacului Ciric. „Apoi, CS Nicolina Iaşi a încheiat un act contestat cu Ministerul Poştei şi Comunicaţiilor, prin care s-a construit o casă din cărămidă care s-a dat către AS Fulgerul, de la Poştă”, povesteşte Doru Alexandrescu.
Revoluţia a dus la o ruptură între Clubul Sportiv Nicolina şi fabrica Nicolina Iaşi. Terenul era al Clubului Sportiv, dar sindicatul de la Nicolina, prin Uniunea Generală a Sindicatelor din România (UGSR) finanţa tocmai clubul sportiv. „Ei au spus că sunt autonomi, dar când nu a mai plătit UGSR au apărut probleme de finanţare a activităţii sportive. S-a ajuns până acolo încât Victor Ciorbea, ca prim-ministru, a trimis o delegaţie la Iaşi”, îşi aminteşte liderul BNS.
A devenit terenul nimănui
Cu medierea ministerială s-a ajuns la un compromis. Clubul Sportiv a fost lăsat să administreze baza, pentru a-şi putea autofinanţa activităţile. Mai mult,în Contractul Colectiv de Muncă de la Nicolina s-a introdus o prevedere prin care angajaţii puteau să se relaxeze gratuit la Ciric, iar de plătit plătea fabrica. Suma era undeva la 3 milioane de lei, o sumă mare pentru acea dată. „Apoi, Clubul a vândut la Romtelecom o suprafaţă de teren şi casa construită şi atribuită AS Fulgerul”, spune Doru Alexandrescu. În condiţiile haosului organizatoric şi administrativ, pe terenul Nicolina a apărut restaurantul „Doi Cocoşi”, fără ca finanţatorii clubului Nicolina să aibă habar cine a încheiat contractul şi pe ce sume.
Zona de pe malul apei atrage mulţi ieşeni doritori de relaxare
Voiau litoralul la Ciric
Sindicaliştii aveau planuri mari cu terenul de la Ciric. Doru Alexandrescu îşi aminteşte că din câteva utilaje uzate voiau să facă un fel de trenuleţe, asemănătoare celor de pe litoral. Acestea trebuiau să preia „turiştii” de la baza TEPRO, de la Veneţia, şi să-i ducă până la Ciric. „Şi hidrobiciclete am vrut, au fost proiectate. Dacă îmi amintesc bine, una a şi fost construită. S-a distrus tot pentru că nu am ştiut să preţuim ceea ce avem”, spune Alexandrescu.
Odată cu distrugerea patrimoniului sindicatelor, pe malul lacului au început să apară afaceriştii ieşeni.
Traian Dobre, printre primii proprietari particulari
Primul om de afaceri care a râvnit la terenul muncitorilor ieşeni a fost Traian Dobre. Acesta a reuşit să facă un schimb de terenuri chiar cu Nicolina şi a obţinut câteva sute de metri pătraţi pe malul lacului, aproape de baza RATP de astăzi. Apariţia lui Dobre s-a lăsat cu scandal, unele dispute necesitând intervenţia firmelor de pază. În acelaşi timp, RATP a apărut pe terenul pe care Dinamo Iaşi l-a „smuls” de la Nicolina. Era perioada în care la Ciric începea construirea aşa-numitelor „case de protocol”, cele care s-au transformat în loc de petrecere pentru conducere şi, uneori, pentru angajaţii instituţiilor sau ale firmelor. În acea perioadă a apărut baza Uniunii Sindicatelor Libere din Învăţământ (USLIP), condusă de Gheorghe Izvoranu, dar şi baza RATP Iaşi.
Citește și Afacerea IRO: UN MILION DE EURO intră în buzunarul consilierului local Cătălin Cristian
Rapt economic
În timp, regimul proprietăţii pe malurile Ciricului s-a tot schimbat. În vechiul camping al Organizaţiei Judeţene pentru Tineret (OJT) sunt baruri şi amplasamente ale Primăriei. Pe terenul de la CFS, Fabrica de Ulei şi TEROM se află clubul Skin, iar Lucian Zlate, fiul fostei directoare a TEROM, care a preluat şi fabrica, îşi construieşte o casă. Alături, pe terenul fostului IRE şi, probabil, al fostului Trust de Construcţii Iaşi, se dezvoltă o bază a FEG, instituţie condusă de familia Stanciu.
Pe terenul pe care Dinamo Iaşi l-a luat cu forţa de la Nicolina se întind alte facilităţi ale Primăriei.
