Ucenici ai taţilor lor! Elevii Liceului Nicolina (azi Liceul de Mecatronică şi Automatizări), ce ţinea de vechea unitate industrială Nicolina Iaşi, făceau uneori practica alături de unul dintre părinţi. După ce terminau şcoala, liceenii “nicolişti” (din a doua jumătate a secolului trecut) îşi găseau de lucru la Uzina Nicolina.
Erau câte două-trei generaţii în cadrul aceleiaşi familii, ce lucrau în fabrică, după ce absolviseră cursurile şcolii cu acelaşi nume. “Uneori, copiii angajaţilor, elevi ai şcolii, făceau practica de specialitate în fabrică, alături de unul din părinţi. Astfel, calificarea devenea o certitudine. Treptat, s-au format generaţii întregi de excelenţi meseriaşi, cu un bun renume la nivelul ţării”, a spus prof. Serinela Pintilie, cadru didactic la Liceul de Mecatronică şi Automatizări Iaşi, care a subliniat acest lucru şi în ultima sa carte, “Povestirile uitate ale Nicolinei: o istorie a oamenilor şi a fabricii”, volum scos recent pe piaţă. Astăzi, întreprinderea Nicolina nu mai există: pe locul vechilor hale, deja dărâmate, urmează să se ridice un mare centru comercial. Istoria cu lacrimi şi sudoare a zeci de generaţii de muncitori a fost acoperită de buldozere. A rămas lângă poarta fostei fabrici doar vechiul liceu, care acum face parte dintr-o altă unitate şcolară mai mare. El şi-a pierdut într-un fel personalitatea, nu şi prestigiul.
Ceauşescu se temea de muncitorii de la Nicolina. Protestul
Am stat de vorbă cu profesorul ieşean la lansarea cărţii, eveniment la care au fost prezenţi şi mulţi colegi de-ai săi, în frunte cu prof. Mihaela Toma, directorul Liceului de Mecatronică şi Automatizări din Iaşi, unitate şcolară ce reprezintă şi astăzi un demn urmaş al faimosului Liceu Nicolina. Au participat, de asemenea, şi muncitori cu vechime din fabrică, între care şi inginerul Ştefan Budacea, unul dintre importanţii directori ai întreprinderii. El şi-a amintit cu acest prilej de episodul grevei muncitoreşti din 1987, unul din protestele importante la adresa lui Ceauşescu şi a regimului din acea perioadă dificilă. “Nicolina era foarte greu de condus. Şi asta o ştia Ceauşescu. Avea Ceauşescu o frică de Nicolina incredibilă. La fiecare sfârşit de săptămână i se raporta lui Emil Bobu ce s-a mai întâmplat la Nicolina. Bobu îi spunea ei (Elenei Ceauşescu – n. red.) şi ea se ducea la Ceauşescu”. Legat de acţiunea de protest, Budacea şi un alt muncitor de atunci şi-au amintit cum unii lucrători ieşiseră la poarta întreprinderii întrucât primiseră fluturaşi cu zero lei drept salariu şi au protestat. “Au plecat din uzină ţinându-se de braţ, aşa, în salopetele alea murdare de lucru, erau aşa, o coloană, care mergea pe timp de iarnă…”. La intervenţia Securităţii s-a aplanat însă conflictul ce putea să degenereze… “În jumătate de oră fabrica a fost plină de securişti… De la Bucureşti veneau cu elicopterele, se opreau în Bucium (cartier ieşean – n. red.) , acolo era un heliodrom şi apoi veneau la Nicolina”, mai povesteşte Budacea, el arătând şi modul special de monitorizare ulterioară a celor de la Nicolina de către securişti şi activiştii partidului comunist.
Serbări şcolare şi muncă patriotică
Revenind la unitatea şcolară ce ţinea de întreprindere, profesor Serinela Pintilie aminteşte de un moment inedit din acea perioadă: “S-au organizat două serbări la care au participat atât elevii, cât şi personalul şcolii…La chemarea Partidului, elevii împreună cu membrii de partid şi sindicaliştii au prestat 5600 de ore de muncă voluntară pentru curăţirea dărâmăturilor din strada Costache Negri. Tot prin muncă voluntară s-a curăţit şi terenul din jurul şcolii şi s-au făcut reparaţii la clădirea acesteia. Elevii, însoţiţi de maistrul tov. Enache Neculai, împreună cu pedagogii, în ziua de 1 octombrie 1951 au fost plecaţi în localitatea Ruginoasa pentru a strânge jirul necesar fabricării uleiului. Datorită muncii de lămurire dusă de către membrii de partid, singurul salariat din şcoala noastră, Matei Constantin, urmează în mod regulat cursurile de alfabetizare de pe lângă Direcţia Atelierelor CFR Nicolina. În cinstea zilei de 7 noiembrie, cea de-a 34 aniversare a Marii Revoluţii (sovietice) din Octombrie, colectivul şcolii, împreună cu elevii, a provocat la întrecere socialistă Şcoala Profesională de băieţi din Iaşi”.
Liceul Nicolina, “pepinieră” de elită pentru fabricile României
“La Liceul Nicolina ni se cerea să şcolarizăm elevi pentru îmtreprinderi din ţară. Astfel, am şcolarizat elevi pentru: Întreprinderea Mecanică Boşca, Şantierul Naval Tulcea, Fabrica de Rulmenţi Bârlad, Întreprinderea Mecanică Suceava, Turbomenică Bucureşti, Întreprinderea 2 mai Medgidia etc”, îşi aminteşte un fost director al Liceului Industrial Nicolina. Mai multe informaţii găsiţi în cartea profesorului de la “Mecatronica ieşeană”, volum ce ar putea constitui chiar un model de a scrie istoria altfel (cu ajutorul interviurilor cu oameni ai locului) şi pentru alte întreprinderi importante ale ţării. “Este cartea mea de suflet, pe care am scris-o din nevoia de a recupera un loc cu valoare simbolică pentru Iaşi. Atelierele Nicolina au fost multă vreme un simbol pentru noi, pe de o parte şi pentru că aici erau pregătiţi cei mai buni meseriaşi, pe de alta, ea reprezintă istoria generaţiei părinţilor noştri”, a mai spus prof. Serinela Pintilie.
(Sursa: jurnalul.ro)
