Nu mă așteptam, Cristian Adomniței a preluat ideea „lipsei de reacție” a Poliției Locale în cazul crimei pasionale din Copou, idee vehiculată stupid de câțiva postaci din mediul online.
Aceasta arată că șeful CJ chiar vrea să candideze la Primărie și va avea zilnic intervenții pe teme municipale, sper însă nu la fel de grețos-populiste. Și asta mai arată că dl. Adomniței ascultă ideile grupului de gherilă Tele M și mi-ar părea rău ca șeful PNL Iași să devină dependent de acest grup, format din indivizi slab dotați intelectual, limitați doar la fumigene meschine și care îi vor denatura perceperea realității. Prin mișcarea de ieri, președintele CJ a devenit, fără să știe, autor de „trolling” (acțiune cu scop de creare a discordiei într-o comunitate on-line), exact după manual.
Cred că dl. Adomniței trebuie să gândească și să vorbească în continuare bazându-se pe propriul său creier, pentru că va avea mai mult de câștigat. Dacă ajunge să spună că Gheorghe Nichita a omorât-o pe tânăra de 16 ani, o să cadă foarte ușor în penibil. E foarte greu să accepți în termeni rezonabili legătura forțată între polițiștii care trebuiau să patruleze prin Copou și cele două gărzi de corp despre care se presupune că nu se despart niciodată de Nichita. Aceasta a fost o preluare ad literam a unei dezinformări formulate anterior pe internet de grupul vesel de la Tele M, ceea ce înseamnă că Adomniței a fost destul de superficial de această dată. Raționamentul liderului liberal ar fi că garda de corp a primarului ar fi trebuit să se afle la ora crimei fix la locul faptei, ceea ce deja devine propagandă obositoare.
În liceu, și chiar puțin înainte, mă pupam și eu cu fetele pe câte-o alee retrasă din Copou, prin Grădina Botanică sau chiar prin parcul de la Teatru. Căutam locuri ferite pe care le știu toți îndrăgostiții. Ideea la pupatul în natură este tocmai să te ascunzi de polițiști, nu să-i lași să te urmărească. Duceți-vă vara pe dealul de la Botanică, e plin de studenți prin boscheți, de la 2 după-amiaza până noaptea la 4, paznicii nici măcar nu-i deranjează, pentru că nu fac niciun rău, fac dragoste. Unii, la un moment dat, s-ar putea sufoca, din prea mult zel, dar pentru asta nu poți acuza Poliția Locală.
Nu poți planta agenți de poliție după fiecare copac din Copou ca să păzească puștanii care se sărută ca nu cumva să se sugrume. E absurd, poate ar fi mai sigur, dar aș fi foarte trist să trăiesc într-un asemenea oraș, pe care unii deja visează să-l conducă printr-o propagandă agresivă, deviind ușor spre culoarea khmerilor roșii. Paradoxul este că Gheorghe Nichita, un lider cu vederi comunistoide la începutul carierei sale, a devenit mai puțin fioros și parcă nu mai sperie atât de tare copiii precum gașca turbată care încearcă să reglementeze până și ora la care am voie să mă duc la baie.
Tânărul criminal și-a premeditat fapta, dacă n-o facea în Copou, găsea orice alt loc din Botanică sau Expoziției, pentru că e frig și parcurile sunt pustii. Știu bine aleile din Copou, sunt locuri în care te confunzi cu peisajul, te faci nevăzut. Dacă, o dată la 20 de ani, un îndrăgostit își strînge de gât iubita, aceasta este o tragedie umană, nu un subiect politic. Se putea întâmpla și în lift, îl bloca între etaje, oriunde, atât timp cât a existat premeditarea.
Ce nu vrem să auzim, pentru că ni se urlă în urechi doar ură și scandal, este că trăim într-un oraș sigur, că Iașul are criminalitate scăzută, că infracțiunile scad, că toți indicii sunt pe minus. Dacă vreți să știți ce este frica, duceți-vă la Chișinău, veți vedea acolo ce înseamnă insecuritate.
Citește și VICTIMA ȘI CĂLĂUL, față în față. Diana – o fată de zece, Eduard Perju – „un mutuzan”. „Părea un băiat de treabă”
Să transformi o dramă existențială – provocată de resorturi psihologice adânci, la cea mai periculoasă vârstă, adolescența – într-o hârjoană populistă, cu tentă electorală, nu este doar indecent, ci denotă o prostie colosală. E vârsta la care explozia hormonală se sincronizează cu lipsa experienței emoționale, acești tineri, între 14 și 17 ani, fiind ca niște butoaie cu pulbere, gata să explodeze. Unii se scrijelesc cu lama, alții se aruncă de la balcon, plâng, râd, fac excese. Sunt tată de adolescent și am experiențe dure, dar mai sunt câteva milioane de părinți în România care le pot da oricând consultanță propagandiștilor plătiți de PNL.
Cristi Adomniței încă are copil mic, dar îl rog eu mult, când va crește și se va îndrăgosti, să nu pună Poliția Locală să-l păzească prin parcuri, pentru că nu așa se evită o tragedie. Cu așa ceva nu se glumește.