Medicul Iulian Şerban vorbeşte despre problemele grave ale sistemului public de sănătate din România şi din Iaşi. Fostul şef al CJASS Iași spune că rezolvarea problemelor sistemului este în vârful pixului politicienilor, dar că aceştia nu au curaj să ia decizii radicale care i-ar termina politic. Despre anumite spitale din Iași spune că sunt grajduri, că majoritatea specializărilor pot fi privatizate și că banii trebuie pompați în domeniile de care se moare cel mai mult: Cardiologie, Oncologie și Traumatologie. „Acum, bolnavii cu traumatisme grave sunt plimbați între trei spitale din Iași și astfel ajung să moară”, afirmă Iulian Șerban
Chirurg şi fost şef, vreme de şapte ani, al Casei de Asigurări de Sănătate Iaşi, Iulian Şerban a ales mediul privat de câţiva ani, dezvoltând reţeaua de spitale de zi Spitalis. „Nu mă mai întorc la stat, oricât de confortabil ar fi. Performanţa se face în mediul privat. Nici de operat nu mai operez nicăieri în afară de reţeaua mea, chiar dacă acolo este chirurgie de bază, nicidecum vreo provocare”, spune acum fostul şef al CJASS Iaşi, făcând o radiografie a sistemului medical ieşean.
La Tiberiu Brăilean nu s-a încercat salvarea
7EST: Fiind proaspăt în memorie cazul profesorului Brăilean, care credeţi că sunt deficienţele majore ale sistemului public de sănătate din România care au ieşit la iveală cu această ocazie?
Iulian Şerban: Cea mai mare problemă este păstrarea unei rămăşiţe a comunismului: garda pe oraş făcută de un spital care nu are competenţe în toate domeniile. Este evidentă vina sistemului, care a trenat şase ore o intervenţie care era de urgenţă. Medicina de urgenţă se face în minute, nu în ore. Este de discutat faptul că i-a fost rău cu câteva zile mai înainte, dar, odată ajuns la spital, avea o şansă. Nu ştim acum ce s-ar fi întâmplat dacă se intervenea repede şi eficient: poate scăpa, poate că nu, dar măcar se încerca. Până şi întârzierea anunţării Institutului de Cardiologie aflat în aceeaşi curte îmi spune că protocoalele, deşi există, nu sunt cunoscute şi respectate. Când nu te pricepi la un domeniu al medicinii, te dai la o parte şi îi laşi pe cei care se pricep. Fiind o gardă a unui spital cu un anumit specific pe tot oraşul, afecţiunile care nu ţin de acel domeniu de activitate nu sunt foarte bine cunoscute. Să vedeţi ce va fi din mai, când unităţile medicale nu mai pot face contract între ele să trimită pacienţi de la una la alta pentru investigaţii.
Boala sistemului: domenii finanțate în exces
– Ajungem la discuţia referitoare la gradul de ocupare al Institutului. Medicii de acolo au spus că nu aveau locuri să-l mai interneze şi pe Tiberiu Brăilean, de aceea s-ar fi luat decizia transferării la Spitalul Spiridon. De ce nu ar fi locuri într-un institut atât de important?
– În toată lumea există trei grupe de boli prioritare din cauza cărora se moare sigur, exact în ordinea asta: cardiovasculare, oncologice şi traumele. În cele trei domenii se fac investiţii şi există mai multe paturi decât în celelalte. Aşa ajungem la concluzia că numărul paturilor de la Institutul de Cardiologie este insuficient, în vreme ce există alte clinici sau spitale care nu îşi ocupă locurile.
Şi iau un exemplu concret, de la Iaşi. În ultimii 10 ani, în România numărul cazurilor de tuberculoză pulmonară a scăzut la jumătate, deci şi în judeţul nostru. Drept urmare, paturile de la Spitalul de Pneumoftiziologie sunt acum în exces. Ele trebuie tăiate, dar nu trebuie scoase din sistem, ci plătite în continuare şi transferate la unităţile medicale căutate.
Este aceeaşi situaţie la Spitalul Spiridon, la Clinica Medicală. Prea multe paturi faţă de cerinţa pieţei. Ideea este să faci un număr suficient de paturi în cele trei domenii reducând din celelalte, nu închizând pur şi simplu, cum s-a întâmplat în trecut.
La Iaşi, Institutul de Cardiologie tratează la fel ca în toată lumea un infarct. Cu aceeaşi aparatură, cu aceeaşi medicaţie, cu aceleaşi intervenţii. La fel şi la Institutul de Oncologie. Din păcate, traumatologia este descoperită. Este un domeniu împărţit la Iaşi între terei spitale: arsurile, deşi cazurile grave sunt trimise din start la Bucureşti, traumatismele cranio-cerebrale la Neurochirurgie şi cele de trunchi şi abdomen la Spitalul Spiridon. Problema este că atunci când te loveşti, nu te loveşti într-un singur loc. Apar politraumatismele şi pacientul trebuie plimbat de la un spital la altul, scăzând şansele de supravieţuire. Asta este justificarea medicală şi umană a unui singur spital pentru traumatologie.
220 de paturi ORL care stau goale
– Să ne întoarcem la numărul de paturi şi la spitalele performante. Care sunt acestea, unde sunt paturi în exces?
– Spun pe puncte cine face performanţă în domeniul medical la Iaşi: Institutul de Cardiologie, Oncologia, Neonatologia de la Cuza Vodă – în zece ani a scăzut la jumătate mortalitatea legată de naştere pentru toată Moldova, chirurgiile şi ATI-ul de la Spitalul Sfântul Spiridon, chirurgia de la Pediatrie, chirurgia şi ATI-ul de la Neurochirurgie. În rest, mai sunt vârfuri ici şi colo. Aici este nevoie de paturi tăiate de la ceilalţi.
Hai să mai luăm un exemplu concret. Numărul de paturi pe afecţiuni ORL este în Iaşi de 120. La care se adaugă alte 100 de paturi dintr-un oraş de unde am informaţii: Vaslui. 220 de paturi de ORL pe o rază atât de mică este enorm. Afecţiunile ORL sunt de foarte multe feluri, dar cele grave sunt rare. Acele paturi finanţate de stat pot fi reduse de la acest domeniu, că nu sunt atâtea afecţiuni ORL care să le justifice, şi transferate şi finanţate pentru spitalele căutate.
Pierderi mari cu personalul auxiliar
– Cum se poate rezolva problema aparentei subfinanţări a sistemului medical? Există vreun secret, poate legat de scăderea numărului de angajaţi?
– Iarăşi dau un exemplu. Lanţul de spitale pe care îl conduc are 30 de paturi şi 28 de angajaţi, incluzând aici medicii care au contract de prestări servicii, nu contract de muncă. Am sub un angajat pe fiecare pat. Ştiţi câţi sunt la Spitalul Sfântul Spiridon? Cam 2.500 de angajaţi la 1.000 de paturi, incluzând muncitorii, tâmplarii, instalatorii etc. Personal auxiliar enorm, nu medical. Se produce o diluare a banilor din sistem cu o schemă de personal mult prea încărcată. Cele mai mari cheltuieli ale unui spital sunt cele de personal.
Şi un director de spital este prins într-o capcană aici. Legea nu îi dă voie să poată face diferenţa pe criterii de performanţă. Toţi au salarii egale. Un medic căutat de 100 de pacienţi pe lună are acelaşi salariu cu un medic căutat de doi. Nu este corect sistemul în acest caz. Cea mai tare treabă este alta: un medic de vii este plătit mai prost decât un medic de morţi, mă refer la medicina legală. Fără nicio glumă, medicul de morţi are salariu de două sau trei ori mai mare decât medicul de vii. Îmi asum ce spun. Există o doamnă doctor la Spitalul de Recuperare plătită cu 8.000-9.000 de lei lunar şi care are două necropsii pe an.
Şi încă un exemplu: CJASS, cu un bug
et anual de 900 milioane de lei, are 8 contabili. Spitalul Spiridon, cu un buget anual de 50-60 milioane de lei, are 10 contabili. Ce îmi spune asta despre eficienţă şi performanţă?
Aproape totul trebuie privatizat
– Bun, astea sunt problemele. Cum pot fi rezolvate pentru a opri diluarea banilor din sistemul medical de stat?
– Cu privatizarea zonelor căutate de sectorul privat – paleaţie, spitalizare de zi etc. şi cu pomparea sumelor care sunt salvate prin reducerea cheltuielilor către zonele importante. Cum ar fi să dau unui spital care a scăpat de zonele neperformante acelaşi buget de anul trecut, astfel încât să poată investi mai mult în fiecare caz rezolvat, începând cu salariul medicilor şi asistenţilor şi terminând cu medicamentele folosite, feşe, intrumente? Cum ar fi să dezvolte acel spital spitalizare de zi, dar pe bune, nu cum s-a încercat, şi să nu mai interneze toate prostiile, cum se întâmplă acum? Fiecare om care are reală nevoie de un spital ar fi tratat excepţional, cu personal, materiale şi medicamente de calitate, fără coplată.
Există zone în care privaţii nu vor investi niciodată: Anestezie şi Terapie Intensivă – domeniu extrem de scump şi cu puţin personal pe piaţa muncii, chirurgie, medicină internă, obstretică şi ginecologie şi pediatrie. Aceste domenii pot fi păstrate de stat şi finanţate corect, chiar în pierdere. Este vorba despre sănătatea populaţiei aici şi despre afecţiuni ameninţătoare de viaţă. În rest, se poate privatiza totul şi s-ar găsi imediat investitori. La ora asta, situaţia nu este roz: în România 95% dintre unităţile medicale sunt de stat şi 5% private.
Se pierd 6 miliarde de lei pe an
– Cine are interes să nu privatizeze sectorul medical românesc? Există grupuri de interes care vizează banii din sectorul public?
– Niciun politician nu îşi va asuma vreodată o asemenea măsură, pentru că este terminat. Cum niciun politician nu va accepta vreodată să scoată la suprafaţă banii pierduţi de sistemul medical prin scutirea de la plata dărilor a pensionarilor. Sunt miliarde de euro pierdute aici. Numai prin scutirea pensionarilor ieşiţi la pensie anticipat se pierd 6 miliarde de lei pe an. Sunt calcule, nu le-am inventat eu. Excepţiile acestea au distrus bugetul asigurărilor de sănătate. Eu nu înţeleg de ce un pensionar nu plăteşte pentru sănătate din venitul său, care este pensia. Nu pot concepe aşa ceva.
„În cazul lui Tiberiu Brăilean, până şi întârzierea anunţării Institutului de Cardiologie, aflat în aceeaşi curte, îmi spune că protocoalele, deşi există, nu sunt cunoscute şi respectate. Când nu te pricepi la un domeniu al medicinii, te dai la o parte şi îi laşi pe cei care se pricep.” Iulian Șerban, fost șef CJASS Iași, actual investitor în clinici private
„Astea sunt spitale? Astea sunt grajduri”
– Avem în Iaşi 15 spitale cu buget apropiat de al Iaşului sau chiar mai mare. Te aştepţi să funcţioneze impecabil, dar nu este aşa. Când aţi fost ultima dată într-un spital public v-a plăcut?
– Cu mici excepţii, personal aş dărâma tot şi aş reconstrui. Spitalul de Boli Infecţioase, Dr. Clunet, chiar şi Sfântul Spiridon, unde doar chirurgiile sunt la standarde aproape moderne. Astea sunt spitale? Astea sunt grajduri. Bun, este problema spitalelor pavilionare, construite acum 200 de ani. Totul ar pleca de la finanţarea corectă a sistemului şi de la privatizare. Hai să dăm un exemplu şi aici. Paleaţia este considerată cea mai zemoasă felie a sistemului, cu profituri mari şi investiţii mici. Mare lucrul pacientului ăluia nu-i mai faci. Este într-un stadiu terminal al unei boli, multe analize nu-i mai trebuie, are nevoie în principal de medicaţie specifică şi personal de supraveghere. Ce s-a întâmplat cu domeniul ăsta în ultimii ani? A explodat pur şi simplu. Sunt multe clinici private deschise la Iaşi în ultima vreme. Privatizează porţiunile din sistem tentante pentru privat, scapă de personal, scapă de cheltuieli şi finanţează corect domeniile neinteresante şi scumpe pentru privaţi. Soluţia nu este atât de complicată.
„Mi-a fost comod ca director CJASS. Ar fi trebuit să demisionez, dar n-am facut-o”
7 est: Aţi fost şef la Casa de Asigurări ani de zile. Aţi făcut propuneri în timpul acesta pentru reforme?
Iulian Şerban: Nu în cadru public. Mi-a fost comod. Aveam salariu mare, maşină la scară, nu plăteam nimic în deplasări. Corect ar fi fost să demisionez văzând deficienţele şi să vorbesc apoi despre ele, dar nu am făcut-o.