În toate oraşele mari, locurile de parcare sunt taxate de aparate automate, care prezintă două avantaje: lucrează 24 de ore din 24 şi nu fură.
Până şi Botoşaniul are sistem de facturare automată a taxelor de parcare. La Iaşi se pregăteşte o mega-concesionare a acestui serviciu. La Cluj, Primăria adună anual 6,8 milioane de lei din această taxă, banii fiind reinvestiţi în construirea altor locuri de parcare în cartiere. Banii care s-ar strânge la Iaşi ar reprezenta o treime din valoarea impozitelor pe proprietăţi la persoanele fizice.
De 24 de ani, Primăria Iaşi nu reuşeşte să aibă un program coerent privind parcarea autoturismelor în oraş. Este un subiect vânturat de toţi primarii, inclusiv de Gheorghe Nichita, în toate mandatele. În timp ce la Iaşi doar se promiteau locuri de parcare, alte oraşe din România chiar le făceau.
În vreme ce oraşele mari au sisteme automate de taxare a parcării care funcţionează non-stop, nu cu program 8-16, şi parcări subterane sau supraterane, la Iaşi nu s-a evoluat deloc de la anticul taxator cu borseta legată de mijloc care bate în geamul maşinii şi taie biletul cînd are chef. Oraşele care au dezvoltat un sistem de parcare au acum acces la fonduri consistente generate de acestea, care sunt reinvestite pentru a crea noi şi noi locuri pentru maşini.
6,8 milioane de lei din parcări
Cluj Napoca este un oraş comparabil cu Iaşul din punctul de vedere al suprafeţei, numărului de străzi, autovehiculelor înmatriculate şi populaţiei. Numai din punctul de vedere al strategiei pentru locuri de parcare dezvoltată la Cluj Napoca nu se poate face comparaţie cu Iaşul. “La Cluj, sunt 42.895 de locuri de parcare care aduc bugetului local, anual, peste 6,8 milioane de lei. Primăria doreşte să extindă în continuare zonele destinate maşinilor, mai ales că afacerea a crescut, din 2011 în 2012, cu 208.000 de lei”, a spus Mirela Ogruţan, de la Serviciul Mass-Media al Primăriei Cluj Napoca.
De altfel, Primăria Cluj a deschis deja câteva parcări supraetajate, cu 1.570 de locuri, folosind, în parte, bani rezultaţi din locurile deja existente. “Există un alt proiect în derulare denumit Parkinguri în cartiere, prin care se doreşte construirea a cinci parcări supraetajate pentru locuitorii cartierelor din Cluj, unde să aibă acces pe bază de abonament anual sau cu ora”, a mai spus Mirela Ogruţan.
Plata cu ora, cea mai rentabilă
Cele mai multe locuri de parcare din Cluj sunt cele de reşedinţă – 38.000, care aduc 4,2 milioane de lei la buget. Dar cele aproape 5.000 de locuri de parcare cu taxare automată generează, la rândul lor, 2,6 milioane de lei anual, mai mult de jumătate din cât produc restul de 38.000. Este o medie pentru zilele lucrătoare de aproape două ore de închiriere pentru fiecare loc disponibil.
Diferenţa dintre Iaşi şi Cluj este sistemul de plată. La noi sunt angajaţi taxatori care rup bilet atunci când nu au încotro, astfel că, pe hârtie, parcările nu sunt rentabile, în vreme ce la ei este un parcomat care lucrează non-stop şi nu fură. De altfel, încasările de la cele şase parcări ale Primăriei, la Iaşi, sunt simbolice, declaraţiile oficialilor fiind mereu pe aceeaşi linie: “Parcările nu sunt rentabile”.
Taxare automată peste tot
Parcomatele nu sunt o imagine rară în oraşele din România. Dimpotrivă, pot fi numărate pe degete primăriile care nu au implementat încă acest sistem. Cluj, Oradea, Sibiu, Braşov, Craiova, Târgu Mureş sau Arad sunt exemple de oraşe reşedinţă de judeţ care au taxare automată de câţiva ani, dar există şi oraşe mai mici care au evoluat, cum este Reghinul.
Tarifele sunt asemănătoare în aceste oraşe: o oră de parcare costă între 1,5 şi 2,5 lei ora, în zonele centrale ale oraşelor. Plata se face la un automat de vânzare a tichetelor, iar cumpărătorul are obligaţia să lase hârtia pe bord, la vedere.
În toate oraşele sunt echipe de control care verifică dacă sunt maşini parcate fără ca posesorul să-şi fi cumpărat tichet. La Braşov există, pe lângă plata la parcomat, chiar posibilitatea achitării taxei de parcare prin SMS, dar preţul este puţin mai mare în acest caz: 2,5 lei, în loc de 1,5 lei, în zona centrală.
Veşnicul proiect de parcări
De la sfârşitul anului trecut, la Iaşi se discută din nou despre proiect legat de parcări. Fără a fi oferite amănunte, municipalitatea şi-a arătat intenţia de a crea trei zone de parcare – 0, 1 şi 2, 0 fiind Centrul. Parcările ar urma să fie dotate cu parcometre şi aparate de eliberat tichete, dar sunt căutate firme care să fie dispuse să investească în aşa ceva, contra unei redevenţe anuale.
“Nu este clar cum va fi pus în aplicare proiectul. Există trei direcţii: înfiinţarea unei societăţi a Consiliului Local, un parteneriat public-privat sau concesionarea, dar este prea devreme să spunem cum va fi”, a precizat Sebastian Buraga, purtătorul de cuvânt al Primăriei Iaşi.
Tarifele ar urma să fie 1,5 lei sau 3 lei pentru 30 minute/1 oră în zona 0; 0,75/1,5 lei pentru 30 minute/1 oră în zona 1 şi 0,75/1,5 lei pentru o oră/două ore în zona 2.
Iaşul are cel puţin 5.000 de locuri aducătoare de venituri
Primăria deţine spaţii de parcare la Victoria, Romtelecom, Independenţei, Hala Centrală, Piaţa Nicolina, Primărie. Numărul total al locurilor de parcare existente acum este de 1.173, la care se adaugă aproximativ 3.300 de locuri de parcare de reşedinţă închiriate în ultimii doi ani. Dacă planul de taxare al locurilor de pe stradă va fi pus în aplicare, ar putea apărea încă cel puţin 2.100 de locuri de parcare, plătite cu ora – pe bulevardul Socola, la Super Copou, la Agronomie, pe Şoseaua Nicolina, în Tătăraşi şi în Canta. În această situaţie, cu parcomate instalate, veniturile Primăriei ar putea fi comparabile cu cele de la Cluj Napoca din parcările cu ora (unde sunt aproape 5.000 de locuri): 2,6 milioane de lei.
Dacă şi parcările de reşedinţă ar fi taxate în sistem de abonament lunar, semestrial sau anual, veniturile la bugetul local ar creşte cu câteva milioane de lei.
Afacerea Dalli de la Bucureşti: 20 milioane de dolari profit
Cel mai contestat contract de concesionare a parcărilor din România a fost cel încheiat între Primăria Bucureşti şi firma Dalli. Licitaţia a fost organizată în 1995, iar contractul a fost prelungit automat până în 2008. Dalli, la care acţionar figura Dorin Cocoş, soţul Elenei Udrea, dădea Primăriei Capitalei 55% din sumele încasate, circa 2-2,5 milioane de dolari pe an. Restul de 2 milioane reprezentau veniturile ce i se cuveneau firmei Dalli.
Aceasta administra 3.300 de locuri de parcare din centrul Bucureştiului. Avea câţiva zeci de angajaţi care tăiau bonuri, iar investiţiile au constat doar în trasarea cu var a locurilor de parcare. Se estimează că, în 13 ani, Dalli a obţinut profituri de circa 20 milioane de dolari.
La rezilierea contractului, Elena Udrea a declarat că îi mulţumeşte primarului Sorin Oprescu pentru că a tranşat această problemă, deoarece afacerea i-a adus un mare deficit de imagine, ca politician.
