Câteva mii de copii din Regiunea Nord-Est participă la un proiect unic în România. „Vreau să știu” este deviza literației, conceptul care îi face pe cei care știu să citească să și înțeleagă ceea ce citesc. Dezvoltarea vocabularului, a înțelegerii cerințelor unui test îi fac pe elevi mai pregătiți pentru competiția acerbă de pe piața muncii. După doi ani de la începutul proiectul, literația a devenit un fenomen în județele din Moldova.
Proiectul „Literației”, despre a învăța cum să înveți, a pătruns adânc la nivelul școlilor, fiind aplicat pe mii de elevi din toată Moldova. Literația este unul din pilonii reformării Educației la nivel european, făcându-i pe copii să înțeleagă un text, să-l poată explica apoi oricui altcuiva, și nu să memoreze mecanic niște noțiuni. Literația, într-o frază, înseamnă cunoașterea sensurilor și nu repetarea unor cuvinte fără înțeles. Conceptul combate analfabetismul funcțional, care îi descrie pe cei care știu să citească dar nu înțeleg ce au citit.
Participă toți profesorii
Proiectul, care a depășit doi ani de la începutul implementării, se derulează în 30 de școli din cele șase județe ale Regiunii Nord-Est. Etapa formării profesorilor în domeniul literației s-a încheiat, trecându-se la faza în care aceștia, la rândul lor, îi învață pe copii principiile literației. Practic, dascălii aplică la clasă ceea ce au învățat în cadrul formării.
Pe lângă aceștia, au fost pregătiți, dintre cadrele didactice, 15 mentori, care răspund fiecare de câte o școală. Ei merg în inspecție de două ori pe lună, observă lecțiile, metodele de predare și poartă discuții cu profesorii despre metodele literației. În cele 30 de școli, aceasta a devenit o materie, fiind singurul proiect de acest gen din România. „În unitățile de învățământ incluse în proiect participă toți profesorii, toți vorbesc aceeași limbă”, a precizat Liliana Romaniuc, inițiatoarea literației în România.
Se urmărește lectura de plăcere
Rafturile de cărți îi așteaptă pe elevi la concurență cu Facebook-ul de pe telefoane
Procesul educativ urmărește deja evoluția în timp a copiilor, ca efect al aplicării tehnicilor noi de predare. Din șase în șase luni se dau teste și se fac evaluări centralizate, stabilindu-se de unde s-a plecat și ce progrese se înregistrează. Unele școli au trecut deja prin două sau trei cicluri de testare, altele se află doar la primul ciclu. „Stimulăm atitudinea copiilor față de procesul de învățare, vrem să-i aducem la ceea ce se cheamă lectura de plăcere și instruirea de plăcere”, mai spune Liliana Romaniuc.
În toate școlile au fost alese școli de nivel mediu, fiind evitate unitățile de elită, tocmai pentru o radiografie reală a nivelului de pregătire, iar toate clasele sunt din ciclul gimnazial. „Sunt școli bune, cu profesori bine pregătiți și cu experiență. Din Iași am ales două școli din mediul urban – Pașcani și Târgu Frumos – și trei rurale: din Bălțați, Victoria și Ruginoasa”, a precizat inițiatoarea proiectului.
Prima lecție: cum să-ți iei notițe
Testările se dau la Română, Matematică și Științe. Copiii trebuie să explice sensul anumitor cuvinte, să formeze fraze, să caute alte sensuri și mai ales să explice, cu propriile cuvinte, ceea ce au înțeles. „La Științe, testele au arătat că elevii transmit că au auzit de noțiuni dar nu le pot explica, nu au vocabular. La Matematică, în descrierea unor informații de bază, unii copii nu înțelegeau nici măcar cerințele”, exemplifică Liliana Romaniuc.
Astfel, testările urmăresc dacă elevii fac un progres în timp. Profesorii pun accentul pe înțelegerea textului, într-o manieră interactivă. Prin literație, se aplică strategii de lectură atât la Limba Română, cât și la Matematică sau Științe. Se pleacă de la a-i învăța pe copii cum să ia notițe. „Se face așa-zisa hartă conceptuală și există o aplicație numită <Vreau să știu>. Elevii sunt stimulați să întrerupă profesorul și să ceară lămuriri, fără ca nimeni să se simtă prost”, spune profesoara.
Copii îi concurează pe profesori
Sunt mai multe metode în cadrul literației. Copiii sunt implicați în predare, sunt lăsați să vorbească mult, se lucrează pe grupuri. Există așa-zisa „învățare reciprocă”. Un grup de 4 elevi învață cu o zi înainte lecția ce urmează să fie predată. A doua zi, copiii care știu deja devin profesori. Ei au misiunea de a-i învăța pe ceilalți folosind cuvintele lor. Rând pe rând, fiecare copil devine profesor. Efectele sunt că elevii au curaj să spună că n-au înțeles și, de asemenea, intră în competiție, vrând să arate că au învățat lecția. „În timp, se ajunge ca ei să ceară să învețe ce au nevoie, acele lucruri pe care înainte le era rușine să recunoască faptul că nu le știu”, mai explică Liliana Romaniuc. Unii poate nu știu tabla înmulțirii și cer să repete aceasta, deși profesorii au trecut mai departe cu predarea.
Miza: mai competenți pe piața muncii< /strong>
O altă tehnică de cunoaștere este jurnalul de lectură. Timp de trei zile, incluzând obligatoriu o zi de weekend, 15 copii dintr-o școală inclusă in proiect notează într-un jurnal tot ce citesc în trei moment ale zilei: dimineața, la prânz și seara. „Tot ce citesc, inclusiv mesaje telefonice, Facebook, lecții, lecturi. Astfel, ai o imagine asupra surselor din care elevii își extrag cunoștințele, proporția între divertisment și informație serioasă. „E practic o oglindă reală a nivelului unei clase”, punctează inițiatoarea Liliana Romaniuc.
Proiectul merge mai departe și se urmărește pas cu pas evoluția elevilor. „Avem concursul tuturor directorilor din școlile incluse în acest demers, precum și al inspectorilor generali. Vom continua testările și vrem să vedem că tinerii din România înțeleg cerințele unui test de angajare, că se exprimă mai ușor, că își îmbogățesc vocabularul și capătă siguranță de sine. E ceea ce face dintr-un candidat oarecare un profesionist competent pe piața muncii”, a încheiat expunerea profesoara Liliana Romaniuc.
Citește și Casă-n drum: cândva pe-aici trecea o stradă
Camera de lectură dar și de dezbatere
În șase școli din proiect, câte una din fiecare județ, cu cele mai bune rezultate, s-a amenajat câte un club de literație, un fel de club de lectură dar și de dezbateri. Copiii se întâlnesc aici săptămânal, își propun texte pe care să le citească și apoi discută despre acestea. „Am avut sponsori generoși, Xerox, Amazon și alții, care ne-au ajutat cu ecrane LCD, calculatoare, canapele, fotolii și rafturi cu câte 80 de cărți pentru fiecare an de studiu”, a menționat Liliana Romaniuc.