De ce a pierdut Iașul Capitala Culturală: nu i-au adus la prezentare pe partenerii de la Chișinău și Cernăuți. Proiect încropit, cu 250 de proiecte deja aflate în derulare, cu puține noutăți. Centrul de greutate a căzut prea mult pe moștenirea patrimoniului cultural, în loc să fie axat pe arta contemporană. Ce n-au înțeles autorii proiectului de la Iași: competiția e pentru o dezvoltare culturală de la zero, orientată spre viitor. Ai noștri, au ținut-o cu trecutul. Asocierea transfrontalieră a fost o idee bună, dar n-a fost deloc susținută cu explicații. Pogromul din 1941 și programele pentru romi au lipsit complet din proiect.
Fără conţinut: juriul a considerat că o cooperare cu Republica Moldova şi cu Ucraina în proiectul Iaşi Capitală Europeană a Culturii 2021 este în ton cu valorile europene, dar nu a găsit şi argumentaţia care să susţină cum se va produce cooperarea n În plus, au lipsit elementele importante: juriul nu a auzit nimic din partea oraşelor partenere n Din 342 de proiecte culturale existente pentru 2021, 250 există deja şi juriul a sugerat că era mai potrivită dezvoltarea unor proiecte noi, nu a celor deja începute n Iaşul a fost prea puţin deschis la artă contemporană, la inovaţie şi la avangardă şi s-a concentrat prea mult pe istorie şi patrimoniu, fapt care a creat un dezechilibru
Juriul preselecţiei pentru oraşele candidate la Capitală Europeană a Culturii a publicat raportul prin care explică decizia care a stat la baza alegerii oraşelor Bucureşti, Timişoara, Cluj Napoca şi Baia Mare pentru a merge în finală. Iaşului îi este dedicat un spaţiu de o pagină şi jumătate din 28 cât are raportul, în care membrii juriului au explicat, pe scurt, de ce nu a fost ales în selecția finală.
Deziderate fără explicații
Juriul a punctat că proiectul a întrunit condiţiile pentru a candida la Capitală Europeană a Culturii, dar a identificat probleme grave în proiectul propus de Iaşi, cum ar fi dorinţa unei cooperări culturale transfrontaliere cu Ucraina şi Republica Moldova, dar fără a fi prezentată modalitatea de a o transpune în practică.
În plus, membrii juriului au constatat probleme de finanţare şi, mai mult, au observat că dintre cele 342 de proiecte propuse de Iaşi, 250 funcţionau deja şi aveau buget fixat. “Criteriile pentru Capitală Europeană a Culturii cer ca un program să fie mai degrabă dezvoltat de la zero decât să fie o continuare a unei oferte culturale dintr-un oraş”, au scris membrii juriului în raport.
Autorii proiectului pentru Capitală Europeană a Culturii n-au înțeles spiritul competiției, care vizează viitorul, nu trecutul
Cooperare cu Ucraina şi Moldova. Cum?
La această întrebare nu a răspuns proiectul înaintat de Iaşi juriului. Dovada este chiar menţionarea acestei probleme în chiar începutul raportului. “Juriul a fost dezamăgit să nu aibă oportunitatea de auzi detalii de la reprezentanţii oraşelor partenere. Cooperarea transfrontalieră în două şi trei direcţii este un obiectiv semnificativ, dar juriul nu a fost sigur dacă aceasta este doar pentru prezentare – de faţadă – sau chiar a contribuit la dezvoltarea culturală şi civică a partenerilor”, se arată în raportul juriului.
În plus, membrii juriului au considerat că “un proiect transfrontalier este un potenţial element pozitiv în dimensiunea europeană, dar juriul a simţit că celelalte elemente ale programului au fost mai puţin dezvoltate cu partenerii internaţionali. Proiectul nu a reuşit să susţină efectiv modul în care va deveni interfaţa de est a culturii vestice. A lipsit în special o viziune artistică despre cum va dezvolta această poziţie la răscruce de drumuri a unui oraş cu multiple influenţe”, se arată în raportul juriului.
Pogromul a fost uitat
Proiectul Iaşului s-a bazat în special pe istorie şi pe patrimoniu, neglijând arta contemporană şi inovaţia. Cu alte cuvinte, juriul s-ar fi aşteptat la o abordare mai echilibrată a proiectului, îmbinând mai multă artă contemporană cu istoria şi patrimoniul. Membrii juriului au sugerat că ar fi fost mai potrivit un echilibru. În plus, spun membrii juriului, câteva domenii importante au fost tratate superficial: “Exemplele includ memoria traumatizantului <Pogrom de la Iaşi> din 1941 şi un proiect cu romii”.
Concluzia
Membrii juriului au notat în raportul lor că Iaşul are tradiţie în creativitate şi a apreciat demonstraţia legată de unul dintre proiecte. Însă, au spus cei care au înlăturat Iaşul, au luat act despre faptul că au existat consultări cu cetăţenii şi cu oamenii de cultură, dar nu este clar ce contribuţie au avut ieşenii şi mediul cultural la programul final. Raportul subliniază că este clară abordarea fermă din punctul de vedere al patrimoniului oraşului şi se încheie cu menţionarea la final a problemei grave constatate: cooperarea transfrontalieră menţionată în proiect a fost prea puţin dezvoltată în realitate.
Baia Mare a transformat handicapul zidului ridicat în ghetoul romilor într-un avantaj: au recunoscut că au greșit
Baia Mare: angajament clar
Candidatul-surpriză şi-a axat strategia pe reconectarea Zonei Industriale cu oraşul, iar o bilă albă a fost faptul că strategia a vorbit despre faptul că Baia Mare a devenit într-un timp scurt un oraş verde din unul dintre cele mai poluate oraşe din România. Primarul a recunoscut deschis că romii sunt principala provocare culturală şi socială a oraşului, juriul recomandând o continuare a încercărilor de integrare a acestora.
Membrii juriului au fost impresionaţi însă de altceva: “Juriul a aflat de la primar că proiectele culturale propuse în proiect vor fi realizate, indiferent de rezultatul concursului. Asta a demonstrat un angajament public clar”.
Proiectul celor de la Baia Mare a impresionat şi prin dorinţa de a reliza o capitală regională a jurnalismului, dar şi prin proiectul de transformare a clădirii Cuprom într-un centru cultural. Drept concluzie, membrii juriului au apreciat foarte mult abordarea inovatoare a proiectului Baia Mare, chiar dacă viziunea artistică a fost mai puţin dezvoltată.
Bucureşti: oraşul invizibil
Proiectul capitalei s-a axat pe această direcţie şi faptul că cei care l-au realizat au propus regăsirea identităţii, recâştigarea încrederii în oraş şi echilibrarea inegalităţilor culturale din zonele mărginaşe au atras atenţia membrilor juriului. La alegerea Bucureştiului pare să fi contribuit şi bugetul propus: 75 de milioane de euro, din care 52,5 pentru proiectele propuse.
Chiar dacă proiectul Bucureştiului nu era finalizat, a fost considerat bun, cu rezerva că trebuie terminat până la finala din august. Juriul a fost mai puţin convins de faptul că proiectul Bucureştiului a avut la bază o consultare publică reală, în afara grupului de oameni de cultură strânşi în jurul său: “Implicarea diferitelor comunităţi culturale şi etnice, în special romii, în consultare
, a fost inadecvată”.
Cluj Napoca: estul vestului
Juriul a apreciat filosofia care stă la baza proiectului Clujului: “Dorim să fim Capitală Europeană a Culturii pentru a ne deschide nu doar către exterior, să fim primitori cu străinii care ne vizitează, ci şi către noi înşine, pentru a spune Europei ce am aflat unii despre alţii, pentru ca Europa să se regăsească în diversitatea noastră”.
Punctul forte al Clujului a fost faptul că implicarea cetăţenilor în dezvoltarea proiectelor a fost vizibilă, dovedind eficienţa conceptului de “laborator urban”. În plus, juriul a apreciat enorm o anumită parte a proiectului: “Am salutat sinceritatea relaţiilor cu romii, lipsa de încredere a majorităţii faţă de romi, care sunt văzuţi ca exotici şi <nepotriviţi> de către români. Scopul Capitalei Europene a Culturii este să schimbe acest punct de vedere, dincolo de accentul pus pe folclorul etnicilor romi”.
„În general, juriul a simţit că proiectul a fost dinamic, interesant, cu proiecte pe termen lung care să susţină şi să făurească viitorul”, se arată în concluzia referitoare la Cluj Napoca.
Sloganul Clujului, „East of West”, transpus modern, proaspăt, în pas cu secolul XXI
Timişoara: s-au pregătit din timp
Proiectul Timişoarei s-a axat pe combaterea problemelor urgente ale comunităţii: lipsa de energie civică, creşterea excluziunii sociale, lipsa unui profil internaţional vizibil şi lipsa unei viziuni comune asupra viitorului oraşului.
“Oraşul, au fost informaţi membrii juriului, şi-a pierdut valorile cheie ale clasei de mijloc referitoare la toleranţa confesiunilor religioase, angajamentul civic, multiculturalism şi spirit antreprenorial. Programul urmăreşte să recapete spiritul cultural şi social din ani ‘30, când etnica era irelevantă”, se arată în raport.
Citește și Bugetul pentru cultură a îngropat Iașul. Clujul și Timișoara cheltuie de 3,5 ori mai mult
Juriul a menţionat că strategia culturală a oraşului avea patru ani vechime, ceea ce a permis dezvoltatorilor proiectului să înţeleagă şi să aprofundeze problemele oraşului. Juriul încheie raportul pentru Timişoara spunând că dimensiunea europeană în proiectul Timişoarei este bine structurată. „Obiectivele pentru schimbarea comportamentelor sunt critice faţă de celelalte obiective şi dacă echipa de implementare a proiectului găseşte o cale de bugetare pentru proiecte multianuale proiectul va crea o moştenire puternică”.
