Cel mai mare grup românesc de pe Facebook, România, sprijină inițiativa Complexului Energetic Oltenia care face apel la Guvernul Cioloș pentru a identifica responsabilii falimentării industriei energetice din țară. În mesajul lansat este propus, totodată, și un plan de măsuri concrete pentru reabilitarea acestui sector.
„Apel către Guvernul României !
Domnule Prim-ministru,Dacian Cioloș,
Domnule Ministru,Victor Grigorescu.
Așteptăm niște răspunsuri din partea Guvernului României şi Ministerului Energiei, cum este posibil ca unitățile miniere din cadrul C.E Oltenia, de astăzi, 29.02.2016, să intre în șomaj tehnic, în timp ce România importă energie electrică?
În luna Ianuarie de ce nu ne-ați trimis în șomaj tehnic când România îngheța la -20 grade şi aveați atâta nevoie de noi să producem energie electrică la capacitate?
Vrem să știm şi noi,cine se face vinovat de situația actuală şi cum este posibil că România să importe energie electrică cu atâtea capacități de producție care stau pe 0?
De câteva zile importam în jur de 1000 de MW energie electrică zilnic, iar Hidroelectrica a ajuns să pompeze în sistemul energetic naţional aproape 33% din necesarul de consum. Acest lucru se întâmplă în zilele de sfârşit de săptămână, când practic activitatea economică este redusă la minim. Să înţelegem că pentru iluminatul oraşelor şi pentru consumul casnic nu suntem în stare să ne asigurăm consumul decât prin import (se pare că din Ucraina) şi prin valorificarea la maxim a potenţialului hidroenergetic? Situaţia pare extrem de gravă, cu atât mai mult cu cât cei doi mari producători de energie pe bază de cărbune (Complexurile energetice Oltenia şi Hunedoara) sunt într-o situaţie disperată din punct de vedere financiar, iar producătorii pe bază de hidrocarburi turează motoarele la maxim. Energia verde a intrat pe fază de pauză şi se pare că aceşti producători mari din domeniu compensează necesarul de energie cu importuri.
Producţia de energie a României depăşeşte puţin 7.000 MW, la un consum de peste 7.300 MW. Hidroelectrica duce greul livrărilor cu peste 3.200 MW livraţi în sistem, în condiţiile în care compania ar trebui să aibă ca prioritate menţinerea şi acumularea nivelului de siguranţă în lacuri, în paralel cu o reducerea a producţiei la Porţile de Fier unu şi doi, din cauza unor probleme tehnice apărute la agregate. Importam masiv energie, în condiţiile în care grupuri importante de la Complexul Energetic |Oltenia stau şi aşteaptă un ordin de la Dispecerul Energetic Naţional pentru a intra în funcţiune. Ordinul nu vine însă. Să înţelegem de aici ca energia importată este mai ieftină decât producţia Complexului Energetic Oltenia? Greu de crezut. Eolienele sunt la de abia 755 MW, în situaţia în care capacitatea lor instalată este undeva la 4.000 de MW. De ce spunem toate aceste lucruri?
Simplu, de câteva săptămâni, agenda principală a discuţiilor în sectorul energetic este legată de Complexul Energetic Oltenia şi de protestele angajaţilor de acolo. Paradoxal, nimeni nu ştie ce trebuie făcut la CE Oltenia, companie care a intrat într-o degringoladă aproape totală. Dacă într-o situaţie banală de weekend şi la un consum în limtele normale, factorii de decizie prefera să utilizeze la maxim potenţialul hidro şi să apeleze la importuri, în timp ce grupurile energetice pe cărbune stau oprite atunci înseamnă că ceva nu este în regulă. Mai mult decât atât, se dovedeşte pentru a nu ştim câta oară că lipsa energiei eoliene în sistem (pentru că nu bate vântul) este tot mai greu compensata de alte capacităţi de producţie, chiar şi în condiţiile unui consum normal. Ce ne facem la un consum de aproape 10.000 MW, cum se va atinge cel mai probabil pe timpul sezonului cald? Securitatea energetică a României devine astfel din ce în ce mai fragilă şi se domonstreaza ca lipsa de viziune în sistem a devenit deja alarmantă.
Spuneam că Ministerul Energiei este în corzi din cauza situaţiei de la Complexul Energetic Oltenia, iar bunele intenţii ale tânărului ministru sunt dejucate discret de „vulpoii sistemului”, pentru simplu motiv că ministrul nici nu ştie şi nici nu poate interveni eficient în sistem. Dovada că toate eforturile domnului Victor Grigorescu de a găsi soluţii pentru CE Oltenia sunt efectiv de suprafaţă. Nu sponsorizările companiei sunt vitale în momentul de faţă şi nici cheltuielile făcute în trecut de conducerea acestuia. CE Oltenia trebuie ajutată să dovedească faptul că este vitală pentru sistemul energetic naţional. Desigur, nu cum a fost până acum. Vom reveni asupra acestui subiect, cu atât mai mult cu cât fostul ministru al energiei, Răzvan Nicolescu, a încercat să explice ce soluţii a găsit pentru CEO şi unde s-a blocat la un moment dat. Am promis domnului ministru că vom încerca un răspuns.
Să ne întoarcem însă la problemele de azi şi la soluţiile noului ministru. În realitate ele nu sunt soluţii ci încercări de a mai prelungi agonia CE Oltenia. Iată ce spunea domnul ministru Victor Grigorescu :
„Companiile din sectorul energetic sunt vitale pentru securitatea aprovizionării cu energie. Unele dintre ele trec printr-o situaţie dificilă generată de lipsa de performanţă economică, de risipă financiară şi, în anumite cazuri, de lipsa de integritate.
În câteva situaţii, lipsesc planuri concrete pentru dezvoltarea de viitor şi o strategie coerentă de investiţii.
La câteva companii importante, instituţiile abilitate desfăşoară în această perioadă investigaţii care vizează posibile fapte neconforme cu legea.
Pentru a repune aceste companii pe drumul corect punem la punct un plan măsuri concrete:
1. Implementarea unor proiecţii bugetare multianuale şi a unor strategii de dezvoltare pe termen mediu şi lung.
2. Monitorizarea achiziţiilor publice de bunuri şi servicii astfel încât acestea să se desfăşoare transparent, nediscriminatoriu şi eficient.
3. Publicarea datelor privind contractele de achiziţii publice şi sponsorizări/contribuţii şi beneficiarii acestora, în conformitate cu Ordinul Ministrului Energiei din 2014.
4. Structurile de audit intern şi control trebuie să aibă suficientă autonomie funcţională astfel încât să poată verifica situaţiile care ridică probleme de integritate sau de gestiune defectuoasă a afacerilor.
5. Nicio persoană care face obiectul unei cercetări penale nu poate ocupa o funcţie de conducere.
6. Adoptarea de coduri de integritate şi etica în afaceri şi prevederi clare privind conflictul de interese, pentru a combate nepotismul şi a încuraja promovarea exclusiv pe criterii de profesionalism. Rapoartele administratorilor (membri CĂ) vor conţine date privind măsurile de combatere a corupţiei în cadrul companiei.
7. Adoptarea unei strategii de responsabilitate socială faţă de comunităţile locale, pentru a direcţiona contribuţiile financiare către nevoile reale ale acestora, cu beneficii cuantificabile pentru cetăţeni.
8. Implementarea transparentă a Ordonanţei 109 şi recrutarea managementului pe criterii stricte de profesionalism. Fiecare companie trebuie să aibă o strategie coerentă de punere în
practică a principiilor de guvernanţă corporativă.
9. Organigramele trebuie redimensionate mai ales în ceea ce priveşte funcţiile de conducere, pentru a reduce birocraţia actului decizional şi a nu încărca inutil costurile societăţii.
10. Revizuirea indicatorilor de performanţă pentru management şi Consilii de Administraţie astfel încât acestea să reflecte performanţă economică reală pe care ne-o dorim de la aceste companii.
Principiile enunţate stau la baza unui plan de acţiune elaborat de direcţiile de specialitate ale Ministerului Energiei.
Vorbe goale, cu scuzele de rigoare pentru bunele intenţii ale noului ministru al Energiei. Până să vedem realizate aceste măreţe idealuri, adesea lipsite de relevanţă pentru adevărata situaţie a companiei, mai bine s-ar ocupa ministerul de băieţii ăia deştepţi care stabilesc ordinele de merit şi cine intră şi cine iese din sistem în funcţie de consum. Şi când va fi rezolvată transparent această problemă, atunci putem vorbi şi despre salvarea CE Oltenia.
Susţinători : Sindicatul Liber Emc Roșia
Grup România”