Muzeul Naţional al Literaturii Române va oferi, prin atribuire directă, două contracte de expertiză contabilă şi tehnică pentru o achiziţie din 2015. Ambele contracte vizează acelaşi contract: sistemul de retroproiecţie de la Bojdeuca Ion Creangă.
Sistemul de retroproiecţie intitulat în acte „hologramă 3d” de la Bojdeuca Ion Creangă continuă să coste bani publici. Pentru a afla dacă nu cumva afacerea a fost cam scumpă şi dacă este sau nu o hologramă 3d, aşa cum era trecută în caietul de sarcini al achiziţiei iniţiale, conducerea Muzeul Naţional al Literaturii Române (MNLR) a decis să mai facă şi alte achiziţii.
Două achiziţii directe
Pe 10 martie, Muzeul Naţional al Literaturii Române a afişat pe site-ul Consiliului Judeţean două anunţuri pentru achiziţii directe. Ambele sunt realizate pe 16 martie. Primul vizează „realizarea unei expertize tehnice cu privire la respectarea cerinţelor din caietul de sarcini a hologramei achiziţionate de MNLR Iaşi în anul 2015”. Cea de-a doua este pentru o expertiză contabilă „cu privire la valoarea facturată a hologramei achiziţionate de MNLR Iaşi în anul 2015”. Ambele documente sunt întocmite de către Marcel Buzea, referentul de la Achiziţii publice din cadrul MNLR, şi de către Dan Lungu, directorul instituţiei.
Scandalul „Holograma 3D”
7EST (CITEȘTE AICI) a dezvăluit, la finalul anului trecut, că MNLR a dat pe un banal sistem de retroproiecţie 20.000 de euro, fără TVA. Sistemul a fost livrat de către firma Indaco Group SRL Iaşi, iar calculul aparaturii incluse a arătat că aceasta ar fi meritat maximum 3.000 de euro. Firma care a livrat sistemul de reptroproiecţie a precizat, în replică, faptul că a avut costuri mari pentru producerea filmelor care sunt rulate de sistemul de retroproiecţie, dar preţurile de pe piaţă au arătat că nu este aşa.
Citește și Afacerea unui polițist de țară: agentul Crăciun a luat în spațiu 3.600 de basarabeni
Ce s-a vrut şi ce-a ieşit
În plus, 7EST a descoperit că în oraşe scumpe ale lumii există firme care livrează astfel de sisteme, cu tot cu filmele necesare, pentru maximum 5.000 de euro. Mai mult, o firmă din Iaşi a realizat sisteme identice la Aeroportul Henri Coandă. Dar, pentru aceiaşi bani ca la MNLR, a livrat trei bucăţi. Conform caietului de sarcini întocmit de către Muzeu, instituţia trebuia să achiziţioneze o hologramă tridimensională, nicidecum un sistem de retroproiecţie (proiectare a imaginii din spatele ecranului). Cu alte cuvinte, MNLR a achiziţionat altceva decât era în caietul de sarcini, la un preţ exorbitant. Culmea, acum şefii Muzeului vor să vadă dacă au greşit, folosind tot bani publici.