Duminică, 27 martie, va fi cea mai scurtă zi din an pentru români pentru că se va schimba ora. Ceasurile se dau înainte, ora 3.00 devenind ora 4.00. Odată cu modificarea orei, diferența față de timpul universal (GMT) va fi de 3 ore. În restul anului, diferența orară față de ora meridianului Greenwich (GMT) este de două ore, potrivit Agerpres.
Schimbarea orei ar putea afecta persoanele cu ceas biologic. Ar putea dura o perioadă ca unele persoane să se obişnuiască cu faptul că trebuie să se trezească cu o oră mai devreme.
Prin această trecere, orarul de vară din România este corelat cu cel practicat în țările membre ale Uniunii Europene și se aplică pentru perioada cuprinsă între ultima duminică a lunii martie și ultima duminică a lunii octombrie.
Ora de vară a fost introdusă, în România, pentru prima dată în 1932. Până în 1939, a funcționat în fiecare an, între prima duminică din aprilie, ora 00.00, și prima duminică din octombrie, ora 01.00 (ore locale).
Din 1943, practica trecerii la Ora de vară a fost suspendată.
În 1979, România a semnat Convenția fusurilor orare, iar, în 1997, prin ordonanță guvernamentală, orarul de vară a fost corelat cu cel practicat în țările UE.
Pe continentul european, schimbarea se face în toate țările, cu excepția Islandei, Belarusului și Rusiei. Schimbarea, însă, nu este simultană în toate țările, din cauza diferenței de fus orar. În unele țări, trecerea se realizează în prima duminică a lunii aprilie.
Prin introducerea Orei de vară, s-a urmărit să se beneficieze cât mai mult de lumina naturală a Soarelui și de reducerea folosirii luminii artificiale.
Benjamin Franklin a sugerat, în 1784, această metodă într-o satiră, în care menționa că s-ar realiza o economie de lumânări prin folosirea luminii de dimineață a soarelui. Ideea folosirii Orei de vară este atribuită neozeelandezului George Vernon Hudson, entomologul care a susținut că ar avea nevoie de mai multă lumină pentru a studia insectele și a venit cu această idee în 1895.
Schimbarea orei a fost aplicată, pentru prima dată, în timpul Primului Război Mondial, în 1916, de câteva țări din Europa. Primii care au introdus Ora de vară au fost germanii, începând cu anul 1916 (între 30 aprilie — 1 octombrie). Au urmat britanicii, ce au introdus Ora de vară tot în 1916 (între 21 mai — 16 octombrie), apoi Belgia, Danemarca, Franța, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Suedia, Turcia.
La 31 martie 1918, Ora de vară a fost introdusă și în Statele Unite. Pentru o perioadă mai îndelungată, a fost aplicată în SUA, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, între 3 februarie 1942 și 30 septembrie 1945.
La data de 13 aprilie 1966, legislativul american a impus respectarea Orei de vară la nivel național („Daylight saving time” — DST sau „summer time”), din ultima duminică a lui aprilie, până în ultima duminică din luna octombrie. Douăzeci de ani mai târziu, președintele Ronald Reagan a semnat un act federal pe probleme de mediu, ce conținea și o prevedere care solicita conservarea energiei și respectarea Orei de vară.
De atunci, Ora de vară a rămas stabilită pe o perioadă de șapte luni, între echinocțiul de primăvară și cel de toamnă.
În prezent, Ora de vară este folosită în 69 de țări și de teritorii din întreaga lume, în timp ce 160 de țări și de teritorii nu recurg la schimbarea orei. Cel mai recent a renunțat la introducerea Orei de vară, Rusia, în 2014. Există multe state care au folosit sau folosesc doar experimental acest sistem orar.
China a utilizat experimental Ora de vară în perioada 1986-1991. De asemenea, țările ecuatoriale și tropicale nu aplică Ora de vară, deoarece durata zilei este egală de-a lungul anului.
(Sursa: digi24.ro)
