Un paradox al vremurilor: în timp ce unii şi-au riscat viaţa înainte de 1989 în lupta cu dictatura, democraţia a decis că sumele cuvenite drept daune pentru suferinţele lor trebuie plafonate. Toată viaţa familiei Cehan a luat-o razna într-o noapte din 1957, după ce capul familiei a fost arestat, acuzat că era legionar şi condamnat la 18 ani de închisoare. Unul dintre copiii lui Constantin Cehan a povestit pentru 7EST cum a continuat să se opună comuniştilor, având un plan de a fugi din ţară în 1971. O lege din 2009 care s-a dorit a despăgubi victimele dictaturii nu i-a adus consolarea lui Radu Cehan după ce n-a mai avut bani de proces.
Mii de drame stau ascunse în memoriile unor anonimi care-şi duc zilele în infinite capete de lume. Viaţa le-a fost afectată iremediabil de stridenţele unei nopţi în care un membru al familiei a fost ridicat, bătut, închis, schimbat pentru totdeauna. Cazul lui Radu Cehan din Huşi a fost “fericit”: tatăl său s-a întors, totuşi, acasă, după şapte ani. Dreptate însă nu s-a făcut: un proces prin care să primească înapoi, cumva, ce i s-a luat, nu a avut un verdict pentru că Radu Cehan este prea sărac. Trebuia să mai plătească o dată pentru dreptate.
Acum, miliţianul îl evită
Radu Cehan din Huşi a luptat toată viaţa cu sistemul comunist şi a fost foarte aproape de fugi din ţară pentru a scăpa de teroare. Acum în vârstă de 65 de ani, el a văzut de mic ororile pe care le comit comuniştii, fiind martor, în 1957 la arestarea tatălui său, Constantin. A fost luat de acasă, în toiul nopţii. „Mi-aduc aminte că aveam şase ani când a venit miliţia, în toiul nopţii, şi l-au luat pe tata de acasă, acuzându-l că este legionar şi că ar complota împotriva regimului. Unul dintre cei care l-au luat în acea noapte trăieşte şi acum, nu-mi mai aduc aminte numele, dar ştiu că se fereşte de noi pe stradă. În noaptea aceea, au mai fost luaţi încă şase prieteni de-ai tatălui meu“, îşi aduce aminte Radu Cehan momentul în care tatăl său a fost dus la închisoare.
Bătaie soră cu moartea la Iaşi
În noaptea în care a fost luat de-acasă, Constantin Cehan a fost bătut ore în şir pentru a recunoaşte că a complotat împotriva partidului. „Când s-a întors tata acasă, în ’64, ne-a povestit ce a păţit în cei şapte ani cât a fost închis. E greu de spus în cuvinte prin câte chinuri a trecut. Ne-a spus că în noaptea în care l-au luat, l-au dus la Iaşi şi l-au bătut atât de mult şi atât de tare, încât credea că moare atunci. Dar s-a ţinut tare şi nu a recunoscut nimic. A fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de 18 ani, dar după şapte ani i-au dat drumul“, ne istoriseşte Radu Cehan.
Orori: Jilava, Periprava, Balta Brăilei
În cei şapte ani cât a fost în puşcărie, Constantin Cehan a trecut pe la trei dintre cele mai temute închisori comuniste, Jilava, Periprava şi Balta Brăilei, la Salcia. „Multă lume vorbeşte despre «iadul» de la Jilava, dar tata ne-a povestit că acolo încă a fost bine în comparaţie cu Periprava şi Balta Brăilei. La Periprava, le dădea să mănânce o zeamă şi un colţ de pâine. Mai aveau noroc când mai culegeau ei de pe câmp urzici şi ştevie şi le puneau în farfurie! Le dădeau să bea apă scoasă direct din Dunăre. Acolo l-a văzut pe acel şef, Ficior (n.r. – Ion Ficior), despre care se vorbeşte acum la televizor. Era un om tare rău! La Salcia se muncea pe rupte. Ne-a spus tata că a văzut mulţi oameni care au murit de oboseală. Acolo, dacă nu-ţi făceai norma de muncă, luai nişte bătăi groaznice. Filmele care s-au făcut despre aceste închisori sunt minciună faţă de realitate! Acolo erau adevărate lagăre de exterminare. Cine a trecut pe-acolo nu a mai fost om toată viaţa!“, zice, printre lacrimi, Radu Cehan.
Nu a vrut să fie nici utecist, nici membru de partid
În 1967, când era la Bucureşti, la o şcoală profesională, Radu Cehan a refuzat categoric să fie făcut utecist, iar mai târziu a refuzat să fie membru de partid. „I-am luat la mişto pe ăia când au venit să mă facă utecist. Maiştrii au dat dispoziţie să mă facă şi pe mine utecist. Atunci, eu i-am spus «Domnule, eu nu sunt tovarăş, nu vreau să fiu utecist». Mi-au dat o mustrare şi am scăpat. Pe urmă, m-am întors la Huşi. Când am lucrat la fabrica de tricotaje, au venit la mine să mă facă membru de partid, dar le-am spus că am trei copiii şi nu pot plăti cotizaţia. M-au lăsat în pace… După câţiva ani, au mai încercat, dar nu au reuşit. Mulţi ştiau că tata a fost legionar şi preferau să mă lase în pace“, spune vasluianul.
Plan de fugă în Germania
În 1971, împreună cu un prieten din Huşi, Gheorghe Apetrei, a plănuit să fugă din ţară, în Germania. „Terminasem şcoala în ’71, văzusem ce era la Bucureşti, şi întors acasă, am decis împreună cu «Norman», asta era porecla lui Apetrei, să fugim din ţară. Am stat câteva luni bune şi ne-am făcut planul, pentru că aici nu se mai putea trăi din cauza comuniştilor. Noi urma să mergem la Iaşi, unde să ne mai întâlnim cu cineva şi de acolo să mergem până la Timişoara cu trenul. Odată ajunşi la Timişoara, urma să trecem ilegal în Iugoslavia şi de-acolo în Germania“, îşi prezintă vasluianul intenţiile de acum 45 de ani.
Trădaţi de un prieten
Doar că socoteala de acasă nu s-a potrivit cu ce avea să se întâmple. „În vara lui 1971, mi-aduc aminte că ne-am pregătit o geantă, ne-am luat ceva de mâncare şi ne-am urcat în tren. Ajunşi la Iaşi, planurile noastre au fost date peste cap. Persoana cu care trebuia să ne întâlnim, nu-mi mai aduc aminte numele, a ajuns mai târziu şi a mai venit cu cineva. Cealaltă persoană era cam dubioasă şi am decis să nu mai vorbim cu el pentru că s-ar putea să ne fi trădat. Ne-am urcat în primul tren şi ne-am întors acasă. Pe urmă am aflat că ăla era informator. După, timp de câţiva ani, am mai discutat despre asta, dar eram de-acum căsătorit şi mi-a fost frică să nu treacă familia prin ce am trecut noi când l-au arestat pe tata“, explică Radu Cehan.
Au dat în judecată Statul, fără şansă
În momentul în cate tatăl său a fost arestat, aproape toată averea famil
iei a fost confiscată, iar ei au fost alungaţi din satul Gurmezoaia, unde locuiau. În baza unei legi menit să despăgubească cu bani suferinţele celor care au suferit din cauza comuniştilor, în urmă cu câţiva ani, urmaşii lui Constantin Cehan au dat Statul în judecată pentru a recupera contravaloarea bunurilor luate ilegal, însă nu au mai avut bani pentru continuarea procesului, iatr acesta a fost suspendat şi clasat.
„După ce l-au arestat pe tata, comuniştii ne-au luat tot ce aveam în curte. În 2008, a murit tata, iar în 2010 am cerut împreună cu fraţii mei în instanţă despăgubiri pentru ce ne-a fost confiscat, precum şi daune morale, aproximativ 80.000 de lei. Procesul a fost mutat la Vaslui, iar în 2012, noi nu am mai avut bani să continuăm procesul şi am renunţat“, îşi încheie povestirea Radu Cehan.
Legea care aduce prea puţină dreptate
Exact în perioada când tăia banii deţinuţilor, acoliţii premierului Boc furau sute de milioane de euro din afaceri gen restituirea proprietăţilor
Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 a adus pe rolul instanţelor mii de procese intentate de supravieţuitorii dictaturii şi de familiile lor. Iniţial, sumele câştigate de aceştia drept daune au fost foarte mari, ceea ce a speriat Guvernul. După un an, printr-o Ordonanţă de Urgenţă, acesta a plafonat despăgubirile la maximum 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea, 5.000 de euro pentru soţul, soţia şi descendenţii de gradul I şi 2.500 de euro pentru descendenţii de gradul al doilea. În acest timp, torţionarii încasau pensii de 3.000-4.000-5.000 de lei pe lună.
CITEȘTE ȘI
Cazul torţionarului Ficior
Ion Ficior riscă să meargă la puşcărie
Invocat de Cehan, şeful de la Periprava este al doilea torţionar care riscă închisoarea pentru violenţele pe care le-a comis împotriva deţinuţilor politici. Ioan Ficior a fost trimis în judecată în 18 august 2014, de Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii, într-un dosar având ca obiect o sesizare
formulată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc. Ficior este acuzat că, în perioada 1958-1963, când a condus Colonia de muncă Periprava, a introdus şi coordonat un regim de detenţie represiv, abuziv, inuman şi discreţionar împotriva deţinuţilor politici. Sentinţa în cazul său va fi anunţată curând.
Alexandru Vişinescu, primul comandant de penitenciar din perioada comunistă trimis în judecată pentru aceleaşi fapte, a fost încarcerat luna trecută după ce a primit 20 de ani de închisoare.
