Unul dintre cele mai cunoscute masacre organizate de poliţia secretă sovietică şi executate de Blohin, e Masacrul de la Katyn, o acţiune planificată de Stalin cu scopul lichidării aşa-zişilor opozanţi din rândurile armatei poloneze la transformarea ţării lor într-un satelit al URSS.
Acum 73 de ani (1943) germanii au anunţat descoperirea, în pădurea Katyn (sat situat la 20 de kilometri vest de oraşul Smolensk, din Rusia), a unor gropi comune unde se aflau rămăşiţele umane a câtorva mii de ofiţeri polonezi, executaţi în masă de forţele poliţiei secrete sovietice în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Execuţii au mai avut loc şi la Mednoe şi Kalinin (regiunea Tver din nord-vestul Rusiei). La Katyn erau împuşcaţi prizonierii din lagărul Kozelsk, la Tver se lichidau prizonierii din lagărul Ostaşkov, în timp ce prizonierii din lagărul Starobelsk erau ucişi în închisoarea NKVD din Harkov (Ucraina) şi îngropaţi la Piatykhaty.
După ce fosta Uniune Sovietică a invadat, în septembrie 1939, regiuni poloneze din estul ţării, 22.000 de ofiţeri polonezi, prizonieri ai Armatei Roşii, au fost împuşcaţi în pădurea de la Katyn, la Mednoie (Rusia) şi la Harkov (Ucraina).
Timp de zeci de ani, Uniunea Sovietică i-a acuzat pe nazişti că ar fi comis aceste asasinate. Abia în aprilie 1990, liderul sovietic Mihail Gorbaciov a recunoscut vina ţării sale în comiterea acestor masacre.
„Documentele publicate, păstrate mulţi ani în arhive secrete, nu fac decât să dezvăluie amploarea acestei teribile tragedii, dar arată, de asemenea, faptul că această crimă de la Katyn a fost comisă la ordinul personal al lui Stalin şi al altor lideri sovietici”, se arată în declaraţia adoptată de Camera inferioară a Parlamentului rus, Duma de stat, 2010.
Pentru cucerirea puterii, Stalin a dispus discreţionar de trupele de securitate ale statului sovietic, iniţial numite CEKA, sau Comisia Extraordinară pentru Combaterea Contrarevoluţiei şi Sabotajului, şi care, în perioada interbelică, sunt redenumite NKVD, Comisariatul pentru Afacerile Interne, ce poseda, pe de o parte, un sistem concentraţionar vast, pentru reeducarea „bandiţilor” şi a „duşmanilor poporului” – şi pe de alta, de o structură specializată în realizarea unor sarcini speciale, Cernaia rabota, „muncă neagră”, adică asasinate, torturi, intimidări şi execuţii clandestine, Direcţia Economico-Administrativă NKVD de sub comanda unui fidel asociat, generalul-maior Vasili Mihailovici Blohin.
Blohin era comandantul de la Lubianka, un loc de sinistră memorie pentru foarte mulţi dintre cei trecuţi prin moara de măcinat suflete şi trupuri pe care o controla poliţia politică sovietică, Arhipelagul GULAG.
Blohin a patronat o unitate cantonată în Lubianka, specializată în executarea de „munci negre”, fără ordine scrise ci numai în urma indicaţiilor personale ale lui Stalin. Unitatea avea ca scop, printre altele, îndeplinirea asasinatelor în masă, ordonate de Stalin aparte faţă de execuţiile curente fixate de troicile NKVD (tribunale speciale) în acord cu autorităţile locale.
Au avut loc peste 826.000 de execuţii „controlate” de Blohin de-a lungul celor aproape 30 de ani de conducere stalinistă, motiv pentru care acesta a supravieţuit tuturor epurărilor NKVD ordonate de Stalin împotriva propriilor ofiţeri şi generali. Şi-a împuşcat 2 dintre cei 3 patroni, la ordinele Tătucului, pe Yagoda în 1938, şi pe Ejov în 1940. Unitatea lui este între 1937-1938 implicată în Marea Epurare soldată cu 7.000.000 de morţi, în lichidările unor înalţi responsabili ai armatei şi este amestecată în lichidarea câtorva mii de colegi din NKVD. Aceştia au fost implicaţi în execuţiile din epoca Marii Epurări şi a „restructurărilor” din Armata Roşie, potrivit historia.ro.
În aprilie 1940 e implicat în lichidarea a 22.000 de ofiţeri polonezi în cursul masacrelor din pădurea Katyn. În timpul execuţiilor, Blohin era echipat cu şorţ şi mănuşi din piele şi cască, pentru a nu se murdări de sângele victimelor; de asemnea, va folosi mai multe pistoale de fabricaţie germană.
(Sursa: Epoch Times România)