Are 19 ani, este un promiţător sportiv, student în Iaşi, iar dorinţa sa cea mare este să meargă, în 2020, la Olimpiadă. Mircea Croitoru iubeşte mişcarea, dar şi înţelepciunea pe care ţi-o dă lectura.
Povestea unui tânăr care îmbină sportul cu scrisul şi meditaţia cu ambiţia, ţintele lui fiind dintre cele mai îndrăzneţe.
Dorinţa de a împărtăşi
Mircea Croitoru are 19 ani, practică judo de la vârsta de 8 ani, este în lotul naţional de la Oradea, component al echipei Politehnica Iaşi, student la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport şi la Relaţii Internaţionale, ambele la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“.
Pe lângă multiplele titluri obţinute până acum, la copii, cadeţi şi juniori, Mircea are trei cărţi scrise în ultimii trei ani, volume adresate practicanţilor de judo, dar şi copiilor care doresc să încerce această artă marţială inventată de Jigoro Kano. „Provin dintr-o familie cu preocupări intelectuale. Tata este preot, mama este medic. Bunicul a fost procuror. De mic mi-a plăcut să citesc foarte mult. Chiar dacă am făcut sport, am fost îndrumat şi spre carte. În cercul meu de prieteni mulţi scriu poveşti, poezii. De scris, eu m-am apucat în 2013, când mi-am dat seama că pot împărtăşi şi altora din experienţele trăite de mine în lumea judo-ului“, explică Mircea.
Pe tatami, înainte de confruntare
„Uneltele grădinii”
Prima carte scrisă de Mircea Croitoru a fost „Uneltele grădinii“, un jurnal de cantonament al unui judoka adolescent, aşa cum îi place lui să-i spună.
„M-am documentat foarte mult. M-am sfătuit cu mulţi. Era prima dată când scriam o carte şi vroiam ca totul să iasă bine. De ce «Uneltele grădinii»? Deoarece sufletul este asemeni unei grădini ce are nevoie de nişte unelte care să-l ajute să se dezvolte. Am vorbit despre exerciţiile ce se fac în meditaţii, concentrare. Multe exerciţii le-am împrumutat din Yoga, din Reiki“, spune sportivul băcăuan.
Pornind de la principii din judo, Mircea Croitoru vorbeşte în cea de-a doua sa carte despre importanţa psihicului în pregătirea unui judoka.
Carte pentru cei mici
În cea mai recentă carte scrisă, „Povestiri din dojo“, Mircea Croitoru se adresează copiilor. „M-am gândit să vin în sprijinul copiilor care îşi doresc să practice judo-ul sau care măcar vor să vadă despre ce este vorba în această artă marţială. Prin intermediul mai multor poveşti, cu personaje fictive sau inspirate din viaţa de zi cu zi, am prezentat cele mai importante principii care stau la baza acestui sport. Mi-am dorit ca cei mici să înţeleagă că judo-ul este mai mult decât un sport, mai ales dacă ţinem cont şi de kata. Este o artă“, precizează Mircea, care ne dezvăluie că are aproape gata şi a patra carte, ce doreşte să fie o lucrare de doctorat: „Va fi despre judo şi mişcarea olimpică. Despre modul în care Jigoro Kano a promovat acest sport. Despre modul în care apare judo-ul în muzică, în pictură, în viaţa cotidiană.“
Gradul III în Reiki
Încurajat de tatăl său, care este maestru Reiki, Mircea a ajuns să aibă gradul III. „Reiki este o terapie energetică în care nu se foloseşte energia personală a terapeutului ci energia universală, de la Pământ şi de la Soare. Rei înseamnă spirit, iar ki înseamnă energie. E o artă de autovindecare. Se folosesc diverse simboluri sacre, are legătură cu chakrele, cu meditaţia, cu şarpele kundalini, şira spinării. Pe mine meditaţia m-a ajutat foarte mult în ultimii ani. Mi-a întărit încrederea în mine“, adaugă Mircea.
Citește și EXCLUSIV. Copilul de trupă al PSD Iași, Alexandru Baltag, disperat după o vedetă Playboy
Visează la Olimpiada din 2020
Mircea Croitoru are centura neagră 2 DAN şi îşi doreşte să susţină acum examenul pentru a-şi lua al treilea DAN. Dar, principala lui ţintă este participarea la Jocurile Olimpice din 2020: „În momentul de faţă, în ţară suntem trei «grei». Daniel Natea, colegul meu Vlăduţ Simionescu şi eu. Normal că cei doi au o experienţă mult mai mare decât mine. Natea are 24 de ani, Vlăduţ are 26 de ani. Dar eu cred în şansa mea şi sunt convins că pot ajunge la Jocurile Olimpice din 2020. Până atunci, de anul viitor, vreau să particip la Europene, la seniori. Vreau o medalie la Mondiale şi pe urmă chiar pot spera la Olimpiadă.“
Se spune că pentru mulţi sportivi, cititul unei cărţi, inclusiv aceea a lui Mircea, ar fi tot o încercare de genul unui „botez”
„Botezul“, o practică veche
Ca în multe alte sporturi, şi în judo se practică „botezul“ aplicat celor nou-veniţi. Legat de acesta, Mircea îşi aminteşte că a trecut de patru ori prin această experienţă, dar cele mai amuzante au fost „botezurile“ date unui coleg de la Piteşti. „Nu e o experienţă foarte plăcută când ţi se întâmplă ţie. Mi-aduc aminte, acum vreo câţiva ani, a venit un sportiv nou la centrul de pregătire de la Piteşti şi a avut parte de două «botezuri» pe care cu siguranţă nu le va uita. Într-o seară, a refuzat să meargă la magazin să cumpere ceva pentru colegii mai mari, aşa că a fost prins şi legat cu centurile, parcă era o mumie. A fost dus într-o cameră, legat de pat, dat cu Bengay pe posterior şi lovit cu centurile ude. La un moment dat, a scăpat şi a ieşit prin uşă, rupând placajul. După câteva zile, acelaşi băiat a fost dezbrăcat, legat bine cu centuri şi lăsat vreo oră atârnat de geamul căminului, la etajul I“, îşi aminteşte Mircea Croitoru
