Așa zisele centre economice înființate de DAC au fost bune doar pentru achizițiile făcute în cerc închis. Povestea femeii de la Spălătoria DAC vă va cutremura. Luată din centrul pentru femeile bătute de soți, Ioana s-a angajat cu mari speranțe la DAC. După ce conducta banilor europeni s-a închis, după doar câteva luni, nimeni nu le-a mai dat niciun ban. „Din stradă m-au luat, în stradă m-au aruncat”, spune femeia care are doi copii, din care unul de grădiniță. De două luni nu mai are ce să le pună pe masă. Directoarea DAC, Luminița Munteanu e boieroaică: „Nu răspund eu, scrieți ce vreți”. Așa-zisa spălătorie e un focar de infecție.
„Mi-am luat lumea în cap pentru că am muncit și nu am fost plătită.” Așa sună durerea unei femei cu un destin groaznic: alungată de soț cu doi copii, stătea internată în Centrul pentru victimele violenței în familie, sub umbrela Primăriei. S-a angajat la Spălătoria DAC (Direcția de Asistență Comunitară), deschisă de directoarea Luminița Munteanu printr-un proiect european scandalos, în care nimeni nu a putut afla cum s-au cheltuit 700.000 de euro. Achizițiile din bani publici sunt și-acum la secret.
Femeia, luată de pe drumuri, s-a întors acum din nou pe drumuri. A ajuns în stradă cu copiii, neplătită din ianuarie. Disperarea a făcut-o să stea cu mâna întinsă la directorii DAC, a făcut reclamații, s-a dus la toate instituțiile, care au tratat-o cu indiferență, strivind-o cu nepăsarea lor.
Luminița Munteanu, disprețul parvenitului politic față de amărâții pe care i-a angajat și nu i-a plătit
Avem un proiect-fantomă care trebuia să salveze vieți dar care a distrus vieți. Lipsa de empatie a directoarei Luminița Munteanu este strigătoare la cer: a tocat banii, nu dă socoteală nimănui, având protecție politică, și înregistrează viețile amărâților sacrificați într-o statistică oarecare, ca și cum ar număra câteva perechi de pantofi.
Li s-a spus să rabde. Banii i-au păpat
„Eu nu eram chiar o oarecare. Lucram de patru ani la Kaufland, luam 1.300 de lei pe lună plus bonuri de masă, îmi ajungea să mă descurc cu copiii. Nu știu cum m-au păcălit, au zis că-mi dau 300 de lei în plus, că o să-mi fie mai bine, m-au convins”, spune femeia, căreia îi vom păstra anonimatul, spunându-i, simplu, Ioana. Cazată în Centrul Primăriei, a fost ademenită să lucreze la spălătoria chimică, DAC având nevoie disperată de angajați pentru a-și justifica proiectul.
Până în decembrie anul trecut, făcea de toate: băga rufele în mașinile de spălat, călca, stătea și la casa de marcat. Dar totul a durat doar patru luni, pentru că finanțarea europeană s-a încheiat, iar directoarea DAC și-a luat mâinile de pe angajați. În loc să li se dea salariile din bugetul propriu al Primăriei, li s-a spus să rabde.
A urmat calvarul tuturor celor angrenați în malaxorul unei birocrații nepăsătoare. Persoane defavorizate, unii cu deficiențe psiho-motorii, s-au trezit ai nimănui. Ioana cerea bani de la colegi, de la administratorul spălătoriei, s-a dus în audiență și la Luminița Munteanu. Nu mai putea plăti grădinița copilului mai mic, nu mai avea ce să le pună pe masă. „Directoarea m-a dat afară din birou, a zis că nu mă cunoaște și să mă duc la șeful spălătoriei. Cum să nu mă cunoască? Eram o mână de oameni, au spus că o să aibă grijă de noi”, spune, cu noduri, Ioana.
Spălătoria Social Clean din Nicolina, calvarul vieții pentru Ioana
Bani dați din buzunar, ca la cerșetori
Umilința de a cerși bani, de a sta cu mâna întinsă, e greu de redat în cuvinte. Vechiul administrator al spălătoriei, inclus în proiectul european, a demisionat pentru că nici el nu-și mai lua banii. Luminița Munteanu a numit pe altul, un funcționar de la DAC. „Toți câți eram îi ceream salariul și ne amăgea că o să fie bine”, povestește Ioana. De toate SES-urile deschise cu bani europeni pentru persoane defavorizate s-a ales praful, ca în sute de alte cazuri din țară. „În aprilie, m-am umilit să-mi facă măcar lichidarea, să plec unde oi vedea cu ochii. Nici asta nu voiau pentru că ar fi trebuit să-mi dea banii din urmă”, mai spune spălătoreasa.
Regimul devenise cumplit. De câte ori angajații se revoltau, venea un director de la DAC și le dădea din buzunar câte o sută de lei. „Luam banii pe bucăți, stăteam cu mâna întinsă ca la pod”, își amintește Ioana. O colegă a amenințat că se duce la ITM și imediat a venit un funcționar de la DAC și i-a plătit un salariu din urmă. Alții și-au luat medical sau concediu de odihnă, măcar să nu mai vină la serviciu.
„Am plecat din stradă, în stradă m-am întors”
Când s-a văzut angajată la DAC, Ioana și-a spus că a venit vremea să plece cu copiii din căminul Primăriei și și-a închiriat un apartament, gândindu-se că o să aibă cu ce să-l plătească. Rămânând datoare, proprietarul a dat-o afară din casă și nici în Centru n-a putut să se mai întoarcă. „Atât de mult am crezut că o să-mi fie bine și viața copiilor mei se va schimba și atât de rău am ajuns…”, spune, printre lacrimi, Ioana. A stat pribeagă, cu copiii, pe la cine a vrut s-o găzduiască, pe termen scurt. „M-au luat din Centru cu doi copii, m-au aruncat în stradă și acum am ajuns în aceeași situație, chiar mai rău”, e concluzia ei amară. Acum stă la ruda unui alt angajat de la DAC, dar nu știe pentru câtă vreme.
Marea investiție de 105.000 de euro: trei mașini de spălat
7EST o dă în judecată pe Luminița Munteanu
SES-urile înființate de DAC vindeau iluzia că se pot înființa afaceri profitabile cât ai bate din palme. Directorii și-au luat onorarii de administrare, s-au făcut achiziții fără licitații, în afara sistemului electronic, într-un cerc închis, iar luni de zile, în ciuda insistențelor 7EST, Luminița Munteanu a refuzat să prezinte transparent cheltuielile. În acest moment, 7EST a luat decizia de a o acționa în judecată pe Luminița Munteanu, precum și Direcția de Asistență Comunitară și Primăria Iași, pentru încălcarea Legii 544, privind accesul la informații cu caracter public.
Sfârșitul în surdină a unei vieți strivite
La sfârșitul calvarului, de câteva zile Ioana a reușit să se reangajeze la Kaufland. La Spălătoria DAC din Nicolina a mai rămas administratorul, o fată la fel de amărâtă, care și-a luat concediu de odihnă, și un bărbat surdo-mut cu program de 4 ore. Pe spatele lor s-a cheltuit o avere de 700.000 de euro, DAC raportând la instituțiile europene final
izarea unui proiect de succes, bifat de funcționarii de la Bruxelles ca încă o acțiune reușită într-o țară care face pași importanți spre integrare. Hârtiile din dosare nu au ochi să plângă.
„Vom verifica şi noi cât de oportune sunt şi cât de mult ajută înfiinţarea acestor SES-uri. Dacă se dovedeşte că este un proiect care mai mult cheltuie şi, mai ales, nu are impact pe publicul-ţintă, este un proiect eşuat. Vom lua o decizie în cunoştinţă de cauză.” Sebastian Buraga, purtător de cuvânt al Primăriei Iaşi
Focar de infecție la Spălătoria DAC: lenjeria din aziluri, spălată la grămadă cu hainele clienților
O discuție gravă este autorizația sanitară a Spălătoriei DAC, obținută abia în decembrie 2015, la 8 luni de la inaugurare. Social Clean DAC SRL spală în general lenjeria și pijamalele din azilele de bătrâni administrate tot de către Direcție. Grav este că spălătoria nu are fluxuri separate pentru cearșafurile din azil și cele ale clienților obișnuiți, locuitori din Nicolina. Totul se spală la grămadă, într-un focar de infecție pe care clienții nu-l conștientizează.
„Sunt lenjerii cu urină care miros îngrozitor, nici nu poți să respiri, te îmbolnăvești. Spălam pentru bolnavii și pensionarii din Căminul Sf. Cuvioasă Parascheva din Copou. Hainele se spală la un loc cu cele ale oamenilor veniți din oraș. Nu există o încăpere separată pentru lenjeria din azil, plină de microbi. Nu știu cum nu a venit nimeni în control până acum”, declară Ioana.
„Noi suntem o instituţie foarte serioasă. Sunteţi într-o eroare totală. SES-urile au administratori, ei trebuie întrebaţi. DAC este o instituţie serioasă care nu este gestionată de Luminiţa Munteanu, ci de o echipă de profesionişti.” Luminiţa Munteanu, director DAC
DSP așteaptă sesizare oficială
7EST a fost la fața locului, pentru a verifica. Sunt trei cămăruțe, din care una e biroul administratorului, una cu mașinile de spălat și o călcătorie. Toate rufele, indiferent dacă sunt din azil sau de la persoane fizice, sunt băgate în aceeași mașină, nu se face nicio sortare. În spălătorie miroase îngrozitor a fecale și urină, iar mirosul se simte până afară.
Marius Voicescu, purtător de cuvânt al DSP Iași, spune că azilele de bătrâni nu intră în categoria unităților sanitare la care fluxurile separate pentru spălarea rufelor sunt obligatorii. „Așa e legislația, însă clienții au dreptul să știe acest lucru, poate nu le convine. Există și în acest caz o recomandare: rufele să fie spălate în mașini separate. Situația trebuie verificată la fața locului”, explică Marius Voicescu, menționând însă că instituția așteaptă totuși o sesizare oficială. Or 7EST tocmai a făcut-o.
Citește pe aceeași temă
Cu un surâs albastru, Munteanu a vulnerabilizat 800.000 de euro. Firmele-himeră ale DAC Iași
Centrul de copiere, alte vieți distruse
Același dezastru pentru angajați s-a produs și la alt SES înființat de Luminița Munteanu cu bani europeni: „centrul xerox” Social Copy Center DAC. „Mi-a povestit o fată de-acolo că au plecat toți, s-a schimbat și administratorul. Mai rămăsese o persoană din adăpost, cu retard mintal, și lucra 4 ore. Nici acolo nu s-au mai făcut lichidările oamenilor, nu și-au mai primit banii”, povestește Ioana.
7EST a realizat anul trecut o anchetă în care prezenta cheltuielile mult umflate de la centru de copiere. S-au raportat achiziții de 105.000 de euro pe două copiatoare, un birou și câteva scaune. După primul articol, DAC a mai dus, în grabă, la punctul de lucru un copiator. Anchetele au rămas fără niciun efect, Primăria și nicio altă instituție a statului nu a luat nicio măsură. „Au dus un copiator la Univ. Petre Andrei, dar nu făcea niciun ban, apoi l-au dus în campusul studențesc din Tudor Vladimirescu și nu se mai știe nimic”, mai explică Ioana.