Cetăţenii britanici au optat, cu majoritate de voturi, pentru ieşirea din Uniunea Europeană. Dar ce presupune, din punct de vedere tehnic, un asemenea proces, în condiţiile în care nicio ţară nu a mai trecut prin aşa ceva? Pornind de la prevederile cuprinse în Tratatul UE şi de la mecanismele de funcţionare ale unor instituţii comunitare, New York Times prezintă foaia de parcurs care îi va ghida pe oficialii de pe ambele maluri ale Canalului Mânecii.
PASUL 1. Marea Britanie înştiinţează Consiliul European că doreşte să părăsească Uniunea Europeană
Principalele linii ale procedurii de retragere din Uniune sunt cuprinse în Articolul 50 al Tratatului Uniunii Europene. Procedura se deschide cu o notificare transmisă de ţara în cauză Consiliului European, organism din care fac parte cei 28 de şefi de state şi de guverne, condus de Donald Tusk. Totuşi, notează NYT, Articolul 50 nu prevede un termen pentru trimiterea notificării, nefiind limpede nici cât de repede ar trebui ca Marea Britanie să demareze procesul de ieşire.
PASUL 2. Marea Britanie şi Uniunea Europeană negociază termenii desprinderii
În acest interval de timp, Londra continuă să se supună tuturor reglementărilor UE. Pe de altă parte, oficialii britanici de pe lângă Consiliul European nu s-ar implica în discuţiile şi procesul de votare pe marginea retragerii.
PASUL 3. Ambele părţi aprobă termenii separării
Două organisme de legiferare ale Uniunii Europene, Parlamentul European şi Consiliul European, trec la vot. Pentru a aproba ieşirea Marii Britanii, în Consiliul European este necesară o majoritate calificată, respectiv 20 de voturi din 27 (nu din 28, întrucât reprezentanţii britanici nu pot participa la vot). Articolul 50 din Tratatul Uniunii Europene nu descrie mecanismul prin ţara care se retrage ar trebui să aprobe, la rândul ei, o asemenea decizie. Totuşi, în cazul particular al Marii Britanii, Camera Comunelor sugerează ca Executivul de la Londra să prezinte propriului Parlament acordul la care a ajuns cu Bruxelles-ul spre a fi ratificat.
PASUL 4. Marea Britanie şi Uniunea Europeană au la dispoziţie doi ani să parcurgă toate procedurile descrise mai sus
Termenul-limită de doi ani începe să curgă din momentul în care a fost notificat Consiliul European. El poate fi extins, dar numai cu acordul unanim al Consiliului European.
PASUL 5. După expirarea timpului, calitatea de membru UE a Marii Britanii încetează, chiar dacă nu s-a ajuns la un acord între Londra şi Bruxelles
Marea Britanie va pierde toate beneficiile şi responsabilităţile care decurg din calitatea de membru UE. Printre ele se numără comerţul liber şi libera mişcare a cetăţenilor britanici în spaţiul comunitar. În lipsa unor acorduri separate, comerţul cu statele Uniunii Europene ar putea deveni mai costisitor.
(Sursa: digi24.ro)
