Ghinionist, anxios, lipsit de autodisciplină: un inventator ieşean a ratat mai multe oportunităţi de a deveni celebru în anii de după 1989. A fost lector la Universitatea Tehnică din Iaşi, a predat la Sibiu şi Bucureşti. A avut propria universitate, mai multe brevete de invenţii, diplome şi premii interne şi internaţionale şi a lucrat pentru celebrul miliardar George Soros. Acum locuieşte în două cămăruţe insalubre de la un subsol, cu spaima evacuării. Crede însă că îşi va reveni din punct de vedere financiar pe baza invenţiilor sale. Este povestea lui Ionel Dorofte, inventatorul cu idei mari şi un destin mic.
Pe Ionel Dorofte, în vârstă de 65 de ani, l-am găsit la subsolul unei clădiri a Universităţii de Medicină şi Farmacie (UMF), în nişte condiţii greu de descris. Într-o cămăruţă are patul, nişte haine şi multe cărţi. În alta, o măsuţă, un scaun, un laptop şi nişte mâncare într-o farfurie. „Sunteţi de la UMF?“, întreabă, suspicios. Îi spun că nu şi că aş vrea să stau de vorbă cu el. Îl invit la o cafea să-mi spună povestea vieţii lui, o poveste care poate fi oricând una de film de Oscar.
Dom’ Profesor
Îi place ca toată lumea să-i spună „Dom’ Profesor“, chiar dacă nu are acest titlu universitar. Ionel Dorofte a fost lector la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi“ Iaşi, unde a predat psihologie şi inventică din 1976 până în 1990. Din 1990, timp doi ani, a plecat la Sibiu, , la Universitatea „Lucian Blaga“, unde a predat psihoinformatică. „Am fost lector, dar am obţinut titlul de cercetător ştiinţific gradul I, care echivalează cu titulatura de profesor. Poate înseamnă chiar mai mult decât titlul de profesor!“, spune Ionel Dorofte, care adaugă că între 1983 şi 1990 a activat la Centrul multidisciplinar de Inventică, organizat de Consiliul Judeţean Iaşi, şi unde a funcţionat primul laborator cu personal angajat şi contracte economice exclusiv în domeniul inovării. În 1993, a urmat cursurile International Centre for Theoretical Physics, la Trieste, în Italia.
Dorofte în vremurile bune, la competiţii de inventică (stânga) şi acum, înconjurat tot de diplome (dreapta)
Pro Şansa, un proiect ratat
După 1995, Ionel Dorofte a urmat trendul momentului şi şi-a făcut propria universitate, Pro Şansa, la Bucureşti. „Acolo lupta era foarte mare. Dacă nu aveai relaţii prin Minister, nu aveai nicio şansă să rezişti. Am avut profesori foarte buni care predau la universitate. Dar nu am reuşit să fac faţă. Eram prea mic pentru o luptă aşa mare“, adaugă Ionel Dorofte.
Şi-a încercat apoi şansa la Iaşi, unde a organizat Şcoala Postliceală „Pro Şansa“, împreună cu soţia sa, Tatiana. „A fost ceva nou pentru învăţământul particular din Iaşi. Aveam cursanţi din Iaşi, Suceava, Bacău, Botoşani. Aproape toată Moldova. Reprezentanţii ministerului au fost rău intenţionaţi când au venit să ne controleze şi aveau concluziile deja formulate. Am încercat să demonstrez că nu e corect ce se întâmplă, dar nu am avut nicio şansă. Reprezentam o concurenţă prea mare pentru persoane importante din Iaşi”, spune, cu supărare în glas, Dorofte.
Şi-a făcut propria firmă
Realizând că nu poate avea succes dacă nu are o firmă, în 2000 a înfiinţat Telemat Bizinventor. „Aveam multe idei de afaceri, precum şi multe invenţii, în diverse domenii, dar nimeni nu mă băga în seamă pentru că nu aveam o firmă, un sediu, o adresă de mail. Aşa am făcut Telemat Bizinventor“, precizează Dorofte.
În paralel, a continuat să predea la mai multe facultăţi din Iaşi: „Din 2001 până în 2003, am fost deschizător de drum pentru o teorie nouă, acceptată ca atare pe plan mondial: Statistica Nova. Aceasta am predat-o la Universitatea «Petre Andrei», în cadrul cursului de statistică şi psihologie cibernetică.“
„Pionierul inventicii româneşti“
Când vine vorba despre invenţiile sale, Dorofte se consideră unul dintre cei mai mari inventatori din România. „Puţini sunt cei care ştiu că am inventat cea mai mare presă hidrostatică din lume. Invenţia mea se predă ca tehnologie de vârf la universităţile din Canada. Presa poate ambutisa (prelucra prin deformare plastică, la cald sau la rece, un semifabricat din tablă pentru a obţine capace, cutii, farfurii n.r.) 6 mp la o singură operaţie. Invenţia mea a dus la crearea industriei româneşti de containere. Principiul este simplu: una dintre matriţe este lichidul sub presiune. A doua matriţă poate fi din ciment, plastic, lemn. Se pot realiza astfel sute de produse rapid şi la un preţ fără concurenţă“, spune, cu mândrie, Dom’ Profesor.
Locuinţa lui Dorofte, un haos absolut
A lucrat pentru Soros
Din 2000 şi până în prezent, Ionel Dorofte a avut ocazia să lucreze cu mai multe firme din străinătate, dar şi pentru George Soros. „Invenţiile mele au fost apreciate în lumea întreagă. Am lucrat cu firme mari din SUA, Elveţia, Canada sau China. Aşa mi-am dat seama că, dacă nu ai suficienţi bani, nu ai nicio şansă să lupţi cu cei mari. Cu un chinez trebuia să pun în aplicare invenţia mea legată de presa hidrostatică, dar, văzând că nu am bani suficienţi, acesta nu a mai semnat contractul, deşi eu îi prezentasem invenţia mea. Am lucrat şi pentru George Soros. Aveam un salariu de 1.000 de euro“, îşi aminteşte Ionel Dorofte.
Decesul soţiei l-a marcat
Multe dintre afacerile sale Ionel Dorofte le-a făcut împreună cu soţia sa, Tatiana. După decesul acesteia, în 2012, Dom’ Profesor s-a schimbat foarte mult şi a dat în patima alcoolului, pierzând banii luaţi pe casă.
„Am iubit-o foarte mult pe Tatiana. Foarte multe lucruri am făcut împreună. După ce a decedat în 2012, am vândut casa din Copou şi am stat în chirie câteva luni. Pe urmă nu ştiu ce-am făcut cu banii. I-am pierdut! Creierul meu e programat să nu reţină informaţii ce nu-mi sunt necesare! Aşa am ajuns, în martie 2014, să stau la subsolul clădirii celor de la Universitatea Petre Andrei (Hotelul Studis de pe strada Otilia Cazimir n.r.). Acum, am înţeles că e clădirea celor de la UMF“, zice Ionel Dorofte. Noul proprietar îl poate da oricând afară.
Rămâne optimist
Chiar dacă nu stă în condiţii foarte bune şi trăieşte din pensie, Ionel Dorofte este convins că invenţiile sale îi pot aduce proiecte şi contracte mari care să-i permită să se redreseze financiar. „Am un proiect legat de pompe şi suflante ambutisate. Am inventat o mască de sudură cu protecţie pentru ultraviolete şi infraroşu. Am luat două medalii de aur pentru această invenţie. Pe urmă, am mai inventat un capac de canal realizat din beton/asfalt cauciucat, pe o structură din oţel ambutisat. Pentru toate am luat multe premii şi diplome. Cu toate aceste invenţii pot obţine proiecte foarte mari, cu fonduri europene. Inventatorii pot oricând să decadă, dar eu cred că am puterea să mă ridic din nou“, conchide Ionel Dorofte.
Citește și Ultima bătaie de joc la Bârnova: se surpă șoseaua înainte de recepție
Colaborator: „Are personalitate de geniu“
Ionelia Iftimie, psiholog clinician din Bucureşti, specializat în Hipnoza Ericsoniană şi Psihoterapie Cognitiv-Comportamentală, consideră că Ionel Dorofte a avut de-a lungul timpului idei geniale. „Am colaborat cu domnul Dorofte încă din 2012 însă, din păcate, proiectele respective au fost doar la stadiu de idee, neputând fi puse în practică. Domnul Dorofte are personalitatea de geniu, inteligenţă cognitivă, creativitate şi imaginaţie foarte ridicate, un spirit viu şi puternic, un spirit idealist… Din păcate, orice personalitate de geniu nu funcţionează în mediul social la potenţial maxim, prin urmare incapacitatea de autodisciplină nu l-a ajutat în realizarea obiectivelor propuse. Are o anxietate socială ridicată care i-a creat foarte multe greutăţi. Ideile lui sunt futuriste şi ar fi excepţional dacă cineva ar reuşi să-l ajute financiar pentru a le pune în practică“, declară Iftimie.
Cunoscutul inventator Constantin Antohi nu-l are la inimă pe Dorofte
Antohi: Nu a făcut parte din Societatea Inventatorilor
Preşedintele Societăţii Inventatorilor din România, profesor asociat la Facultatea de Hidrotehnică din Iaşi, Constantin Antohi, susţine că Ionel Dorofte nu a făcut parte niciodată din societatea pe care o conduce şi că nu are o părere foarte bună despre acesta. „Nu este şi nu a fost membru al Societăţii. Din câte ştiu, a cam dispărut în ultimii ani din inventică. Nu am mai auzit nimic de el. Oricum, eu nu aveam o părere foarte bună despre el. Nu vreau să intru în amănunte. El a fost un inventator solitar. Nu m-a interesat persoana lui, aşa cum pe el nu l-a interesat Societatea noastră“, spune Antohi.
