Ajuns la cea de-a IV-a ediţie, Turneul Naţional „Muzica în Palatele României”se desfăşoarăîn perioada 3 – 21 august 2016, incluzând pe harta marilor valori arhitectonice şi istorice româneşti 11 palate şi castele din ţară, patru dintre acestea aflate în judeţul Iaşi.
Organizat deAsociaţia Culturală „Pro Valores” şi având printre parteneri Complexul Muzeal Naţional „Moldova” şi Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, turneul este co-finanţat de Consiliul Judeţean Iaşi, Primăria Municipiului Iaşi, Uniunea de Creaţie Interpretativă a Muzicienilor din România, Primăria Municipiului Bucureşti, prin Centrul Cultural Palatele Brâncoveneşti, Primăria Municipiului Carei, Primăria Sânnicolau Mare, Primăria Municipiului Făgăraş.
Costin Soare, la chitară şi lăută, propune publicului un itinerariu sonor cuprins între perioada Renaşterii şi secolul al XX-lea. Programul cuprinde armonii imaginate de: Valentin Bakfark, John Dowland, Joan Ambrosio Dalza, Isaac Albeniz, Jorge Morel, Ariel Ramirez, Agustin Barrios-Mangore, Heitor Villa-Lobos şi Francisco Tárrega.
Programul concertelor de la Iaşi, Miclăuşeni şi Ruginoasa:
- 18 august, ora 18.00, „Sala Voievozilor” – Palatul Culturii din Iaşi;
- 19 august, ora 18.00, Palatul „Cuza” – Muzeul Unirii din Iaşi;
- 20 august, ora 17.00, Castelul „Sturdza” de la Miclăuşeni;
- 21 august, ora 12.00, Palatul „Cuza” de la Ruginoasa.
Născut în 1978, Costin Soare s-a impus în lumea muzicii clasice din România în dublă ipostază de interpret şi pedagog al chitarei şi lăutei. A susţinut recitaluri în ţară şi în străinătate; este preşedintele Asociaţiei Culturale Kitharalogos, iniţiator şi director artistic al Festivalului Internaţional „Serile de chitară”, ajuns în 2015 la cea de-a V-a ediţie. Este profesor la Colegiul Naţional de Arte „Dinu Lipatti” şi profesor asociat la Universitatea de Muzică din Bucureşti. A absolvit cursurile de master ale Royal Scottish Academy of Music and Drama – Glasgow, UK, iar în anul 2008 şi-a finalizat studiile la Universitatea de Educaţie din Sapporo, Hokkaido, Japonia, ca bursier al guvernului japonez. Apare frecvent în juriile concursurilor naţionale şi internaţionale din ţară. În 2013 şi 2014 a fost invitat ca profesor la cursurile de vară ale „Academiei Sighişoara”, iar în iunie 2014 a lansat CD-ul intitulat „Nocturne şi dansuri”, cu lucrări pentru chitară solo aparţinând unor creatori ca: Bach, Britten şi Takemitsu. În anul 2015 a susţinut Turneul Naţional „Armonii pascale”, împreună cu actriţa Daniela Nane şi pianista Ioana Maria Lupaşcu. În luna iulie 2016 a fost profesor invitat al Academiei ICon Arts de la Sibiu.
Trei palate cuprinse în programul acestui turneu fac parte din Complexul Muzeal Naţional „Moldova” Iaşi:
Palatul Culturii din Iaşi este o reverberaţie a arhitecturii romantice din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, fiind considerată cea mai însemnată realizare a stilului neogotic de pe teritoriul României. Palatul s-a impus ca o adevărată efigie arhitectonică a oraşului încă de la apariţia sa în peisajul urbei. Palatul de Justiţie şi Administraţie din Iaşi, conform menirii sale iniţiale, a fost construit între anii 1906 – 1925 de arhitectul I.D. Berindey. Clădirea impresionează prin dimensiunile sale remarcabile (160×75 m). Legenda spune că Palatul ar avea nu mai puţin de 365 de camere, câte zile are un an, în realitate numărul încăperilor fiind de 298. Turnul central, care se înalţă până la 55 de metri, făcea ca Palatul să fie considerat cea mai înaltă clădire din oraş. Holul de onoare, boltit în arcaturi gotice, are pavimentul împodobit cu un „bestiarum” care reproduce cu fidelitate un model din secolul al XIII-lea, preluat de la catedrala Saint Pierre sur Dives (Normandia). Sala „Henri Coandă” are tavanul împodobit cu arce gotice sprijinite pe console, precum cele de la Westminster Hall (Londra). „Sala Voievozilor” este cea mai reprezentativă încăpere a Palatului. Numele acesteia se datorează unei galerii de portrete ale domnilor Moldovei, din epocile medievală şi modernă. Sunt pictate şi portretele conducătorilor strămoşilor daci şi romani ai poporului român, respectiv Decebal, Traian şi Aurelian, precum şi ale primelor trei cupluri regale ale României, de la Carol I, la Carol al II-lea. Într-un capăt al sălii se află un şemineu de marmură, decorat cu un basorelief care reprezintă un „Arbore istoric” al voievozilor Moldovei, având în vârf portretul regelui Ferdinand. O reprezentare similară se află în Franţa, la Château de Pierrefonds, celebrând pe regele Arthur şi pe cavalerii Mesei Rotunde.
Palatul „Cuza Vodă” din Iaşi − Muzeul Unirii este un monument construit în primii ani ai secolului al XIX-lea, în stil neoclasic. Clădirea a fost proprietatea mai multor boieri de vază, precum logofătul Costache Catargiu, hatmanul Constantinică Palade, spătarul Mihalache Cantacuzino-Paşcanu. Aici au avut loc primele întruniri ale unioniştilor moldoveni, încă din 1856. După modelul parizian din secolul al XIX-lea, casa are la etaj un salon pentru audiţii muzicale. Pentru serile de bal, uşile salonului se deschideau, iar holul aproape dubla suprafaţa destinată dansatorilor. Între 1859 şi 1862, aici a fost reşedinţa ieşeană a lui Alexandru Ioan Cuza, primului domnitor al Principatelor Unite. În anii Primului Război Mondial (1916 – 1918), acelaşi palat a servit ca reşedinţă a regelui Ferdinand, aflat în refugiu la Iaşi. Din 1938, în clădire a funcţionat Muzeul „Cuza-Vodă”, întemeiat de istoricul Nicolae Iorga. Muzeul Unirii a fost deschis pentru public în anul 1959, cu ocazia sărbătoririi centenarului Unirii Principatelor Române din 1859. Actuala înfăţişare exterioară a clădirii se datorează Ecaterinei Ghica (1872). De altfel, pe frontispiciul palatului se păstrează şi astăzi blazonul familiei Ghika-Comăneşti: un scut cu patru vulturi, susţinut de doi lei înaripaţi, veneţieni. În noua amenajare, din 2008, Muzeul oferă reconstituiri de interioare care îşi propun să redea atmosfera specifică a Epocii Unirii.
Palatul „Alexandru Ioan Cuza” de la Ruginoasa. Moşia Ruginoasa a intrat în stăpânirea familiei Sturdza puţin înainte de anul 1700. Acest palat a fost construit în 1811 de arhitectul vienez Johann Fraywald. Din vechiul ansamblu de clădiri, realizate în stil neoclasic, au mai rămas doar biserica şi poarta monumentală. Pe la 1850, în plină epocă romantică, logofătul Costache Sturdza a reconstruit palatul în stil neogotic, aşa cum poate fi văzut astăzi. Edificiul a fost realizat de arhitectul bavarez Johann Brandel. Parcul acestei reşedinţe, care se întindea pe 15 hectare, era amenajat, de asemenea în stil romantic („peisagist”). Ruginoasa păstra, în plină modernitate, o atmosferă medievală, fiind comparată cu unul din castelele descrise de Walter Scott în romanele sale. În acest mic paradis a adus-o Costache Sturdza pe frumoasa Marghioliţa Rosetti-Roznovanu, după romantica răpire ce a făcut valuri în epocă. Ulterior, familia Sturdza a fost nevoită să vândă moşia Ruginoasa, cu palatul şi cele 8.000 de hectare de pădure seculară. Astfel, la 1862, Ruginoasa a fost cumpărată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, după ce a fost nevoit să renunţe la reşedinţa de la Iaşi (Muzeul Unirii). Amenajarea noii reşedinţe particulare a revenit doamnei Elena, soţia Domnitorului. Aceasta a comandat mobilier la o vestită firmă pariziană. Domina mobilierul neogotic, realizat în spiritul clădirii. După 1890, la Ruginoasa s-a instalat prinţesa Maria Moruzi, nora domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Ea este mama marelui istoric Gheorghe Brătianu, care s-a născut şi a copilărit la Ruginoasa. Palatul a fost grav avariat de luptele purtate în zonă în perioada celui de-al doilea război mondial (1944). Complexul de la Ruginoasa a fost restaurat în perioada 1967-1978, fiind refăcut palatul propriu-zis, o parte din zidul de incintă şi doar un bastion în partea de nord-vest. În clădire a fost amenajat un Muzeu dedicat lui Alexandru Ioan Cuza, expoziţia fiind deschisă publicului în 1982. În 2006 a început o nouă restaurare a monumentului, urmată de o reamenajare muzeală. În noua formulă, Palatul a fost redeschis pentru public în februarie 2013.
Castelul „Sturdza” de la Miclăuşeni se află în administrarea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.
Construit în stil neogotic, de către George Sturdza şi soţia sa Maria, pe domeniul lor, aflat la o distanţă 65 km de municipiul Iaşi şi 20 km de Roman, Castelul de la Miclăuşeni este cu siguranţă unul din cele mai fermecătoare din Moldova, o adevărată „Arcă a lui Noe” care păstra între zidurile sale comorile unei lumi dispărute. Drumul din apropierea edificiului este încă străjuit de stejari seculari, martori ai istoriei Moldovei. Un întins parc dendrologic, rămăşiţă din vechea „colecţie” a castelului, asigură decorul romantic al reşedinţei.
Castelul de la Miclăuşeni a fost reamenajat între anii 1880 – 1904, în spiritul romantic al epocii, după sugestii oferite de construcţii mult mai celebre, precum Château de Kériolet (Franţa), sau castelul bavarez (Schloss Neuschwanstein) dedicat compozitorului Richard Wagner şi folosit ca model pentru Castelul Frumoasei Adormite din filmele lui Walt Disney. Decorurile heraldice de pe faţadele de la Miclăuşeni „vorbesc” despre originile legendare ale familiei Sturdza şi despre alianţele matrimoniale făcute de reprezentanţii acesteia. Pictura pereţilor interiori, populată cu animale fantastice, desprinse din imaginarul medieval, aminteşte de preocupările artistice ale Mariei Sturdza (fiica lui Ion Ghika, beyul de Samos), soţia lui George Sturdza.
Castelul de la Miclăuşeni adăpostea o colecţie valoroasă de cărţi şi documente, de arme, bijuterii, tablouri, busturi din marmură, argintărie, dar şi piese arheologice, numismatice şi epigrafice de mare valoare. Numai colecţia de cărţi număra 60.000 de exemplare, multe din ele fiind ediţii princeps sau rarisime. O bună parte a acestora au stat la baza colecţiilor Bibliotecii Academiei Române.
În timpul Primului Război Mondial, castelul a adăpostit un spital militar, iar Maria Ghica şi fiica sa Ecaterina Cantacuzino au ajutat răniţii, ca infirmiere. Marele compozitor George Enescu a vizitat castelul, concertând printre paturile cu răniţi. Se ştie că soţia compozitorului, Maruca Cantacuzino, era cumnată cu Ecaterina, fiica Mariei G. Sturdza de la Miclăuşeni. În anul 1944, Castelul a fost devastat de soldaţii care au folosit multe cărţi valoroase pe post de combustibil în sobe. În afară de cărţi, au dispărut din castel piese de mobilier şi cea mai mare parte din colecţiile familiei Sturdza.
După 1990, Castelul de la Miclăuşeni a ajuns în administrarea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, potrivit dorinţei ultimei proprietare. Monumentul a beneficiat de lucrări de restaurare, graţie cărora s-a putut recrea parţial strălucirea de odinioară.
