Noul ministru britanic de Externe Boris Johnson a discutat cu omologul său rus Serghei Lavrov despre normalizarea relaţiilor bilaterale.
„Ambele părţi şi-au exprimat speranţa pentru normalizarea legăturilor ruso-britanice şi au subliniat dorinţa pentru intensificarea dialogului politic”, a precizat Ministerul rus de Externe într-o declaraţie publicată joi.
Cei doi miniştri au discutat aparent despre lupta împotriva terorismului şi despre situaţia din Siria.
Numirea lui Johnson în noua sa poziţie ar putea reprezenta începutul unei perioade mai calde a relaţiilor dintre Londra – unul dintre cei mai puternici susţinători ai sancţiunilor aplicate de Occident împotriva Rusiei din cauza rolului acesteia în criza din Ucraina – şi Moscova, a declarat în luna iulie Ministerul rus de Externe.
Sincronizarea perfectă a lui Putin
Moscova s-a deschis recent către Turcia şi acum spre Marea Britanie, două state aflate la periferia Uniunii Europene şi care au interese în Orientul Mijlociu, precum şi relaţii cu Bruxelles-ul. În plus, mişcarea are loc în condiţiile în care SUA pare să accepte un oarecare compromis cu Rusia pentru a rezolva criza siriană.
Preşedintele rus Vladimir Putin ar putea spera ca Johnson – el însuşi o persoană criticată în multe capitale europene pentru poziţia sa favorabilă ieşirii Marii Britanii din UE – ar putea furniza Moscovei un oarecare acces spre Washington, dacă nu chiar un avantaj în privinţa deciziilor viitoare, de exemplu, abordarea situaţiei de urgenţă din oraşul sirian Alep.
Relaţiile dintre Rusia şi Marea Britanie s-au deteriorat din cauza neînţelegerilor legate de Ucraina şi Siria, precum şi a creşterii numărului de zboruri efectuate de bombardierele ruseşti în apropierea spaţiului aerian britanic. Eforturile de a continua demersurile juridice în cazul fostului spion rus şi critic al Kremlinului Alexander Litvinenko – ucis prin otrăvire cu Poloniu la Londra în 2006 – au agitat de asemenea apele.
„Cartea relaţiilor ruso-britanice a aşteptat momentul în care va fi întoarsă o pagină care nu este cea mai bună în istoria cooperării bilaterale”, a declarat o purtătoare de cuvânt a ministrului rus de Externe Lavrov. “Dacă partea britanică are această dorinţă şi intenţie, sub noua conducere a Ministerului de Externe, noi vom susţine această măsură”.
Rusia „nu îi va duce lipsa lui [Philip] Hammond”, fostul ministru de Externe al Marii Britanii şi actual ministru al Finanţelor, a declarat purtătoarea de cuvânt. În calitate de ministru de Externe, Hammond a cerut britanicilor să voteze pentru rămânerea în Uniunea Europeană, parţial din cauza faptului că „singura ţară care ar dori să plecăm din UE este Rusia. Acest lucru ar trebui probabil să ne spună tot ce trebuie să ştim”.
Putin şi noul premier britanic Theresa May au discutat marţi la telefon şi au căzut de acord să se întâlnească “în viitorul apropiat” pentru a încerca să îmbunătăţească relaţiile slabe dintre Moscova şi Londra, a precizat Kremlinul într-o declaraţie.
Cei doi lideri vor participa la un Summit G20 în China la începutul lunii septembrie.
În plus, May a confirmat intenţia Marii Britanii de a participa la ceremoniile care marchează în această lună cea de-a 75-a aniversare a sosirii primului convoi britanic în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în oraşul rusesc Arhanghelsk.
Soluţionarea crizei siriene
Johnson declarase în trecut că Marea Britanie nu poate fi “mofturoasă în privinţa aliaţilor” săi din Siria şi că preşedintele sirian Bashar al-Assad nu poate rămâne la putere. Johnson a susţinut anterior că Assad ar putea ajuta la înfrângerea grupului jihadist Statul Islamic în Siria. Viziunea oficială a Ministerului britanic de Externe este aceea că Assad poate rămâne la putere doar pentru o perioadă scurtă de timp, ca parte a unui guvern de tranziţie.
Sprijinul american pentru opoziţia siriană moderată este aparent în descreştere şi Washingtonul a concluzionat cu reticenţă că suportul Kremlinului pentru Assad înseamnă că singura cale de a înfrânge Statul Islamic este o colaborare cu Moscova şi Assad.
Aparent, SUA a oferit Moscovei un acord în două părţi în baza căruia americanii vor accepta că Frontul al-Nusra, filiala oficială a Al-Qaeda în Siria, va fi o ţintă legitimă pentru atacurile aeriene ruseşti.
(Sursa: Epoch Times România)
