Nu se poate, să se condamne la moarte! Vedeţi vreo diferenţă între titlu şi prima propoziţie? E o mică virgulă care face diferenţa dintre viaţă şi moarte. Fiind mari ucigători de virgule, profesoara de română ne-a dat acest exemplu în clasa a cincea, pentru a ne face să înţelegem forţa semnelor de punctuaţie.
Dacă o virgulă poate fi aşa de importantă, ce spuneţi dacă am înlocui „jucăm cu cărţile pe masă” cu „acolo se discută cu planşele pe masă”? Sau dacă în loc de „să nu vorbim la telefoanele noastre, le-am interzis” am citi „N-am vorbit la telefoanele noastre. Ne-am întâlnit”? Sau dacă am înlocui „s-au plătit şi bani ţechini, o să vedeţi”, cu „de aia nemţii vin, o să vedeţi”. „Acesta-i şeful vostru, nu al lor” cu „păi acuma e interesul vostru, nu mai e al lor”. „Să ne primim toate drepturile şi vom fi liniştiţi” cu „iau şi magneziu, poate de asta sunt aşa liniştită”.
Aceste enumerări sunt un exemplu concret al unor discuţii care apar transcrise denaturat în dosarul retrocedărilor ilegale care vizează nume precum Viorel Hrebenciuc, Tudor Chiuariu, Ioan Adam sau prinţul Paltin Sturdza. Avocaţii ultimului personaj au identificat, număraţi bine zerourile, 1.000 de astfel de alterări. Urmare şi a acestor transcrieri, prinţul Sturdza a stat cinci luni în închisoare. Conjuncţia „şi” e necesară întrucât dosarul conţine şi alte probe în afara stenogramelor. Cât de mult au contat doar transcrierile în deciziile luate până acum de judecători, evident, doar aceştia ştiu.
Presa a relatat că foştii parlamentari Ioan Adam şi Viorel Hrebenciuc au recunoscut o parte din faptele pentru care sunt acuzaţi, numai că dosarul implică şi alte nume. Unii pot fi vinovaţi de comiterea mai multor fapte, alţii pentru mai puţine sau chiar deloc. Cine ştie, poate că, în cazul lui Sturdza, nuanţele din transcrieri chiar au contat. Nu degeaba se spune că diavolul se ascunde în detalii. De aceea, denaturarea discuţiilor în faţa judecătorului, a probelor în general, este o faptă abominabilă.
Să confunzi nemţii cu ţechinii, drepturile cu magneziu, şi asta nu o singură dată, ci de 1.000 de ori, înseamnă ori că eşti prost, ori că eşti ticălos. Sau că te-ai înţeles cu inculpaţii şile-ai oferit premeditat portiţa de scăpare contra câtorva luni de încarcerare, de ochii lumii, ceea ce tot ticălos te face…
Parlamentul a avut mai multe tentative de a anestezia justiţia. Principala teză a fost cea că oameni nevinovaţi putrezesc în puşcării. N-am crezut-o. Mi-am imaginat că pot exista accidental nevinovaţi în puşcărie, dar asta nu pentru că cineva ar fi viciat probe, ci din cauza unor rare erori de sistem, pe care orice ţară le are.
Erorile sunt regretabile şi, până la un punct, scuzabile. În schimb, denaturarea conştientă a probelor este intolerabilă şi incompatibilă cu un stat de drept. Probabil, cazul Sturdza va lua amploare şi va sta la baza unei noi ofensive împotriva justiţiei. Păcat, de data aceasta penalii au pe ce se baza…