Echipa din prima ligă CS Politehnica Iaşi are trei jucători dintr-una dintre cele mai pitoreşti ţări din lume: Regatul Tonga. Nicholas Alex Moa, Atelea Moa şi Tei Semisi Sitanilei vin dintr-o ţară unde rugbiul este sport naţional şi îşi doresc ca experienţa din Iaşi să-i propulseze la o echipă mai bine cotată.
Echipa de rugby CS Politehnica Iaşi a promovat anul acesta în SuperLigă, ocupând în prezent locul 5. Rezultatele bune ale echipei ieşene se datorează în mare măsură şi stranierilor veniţi în acest an, trei din Tonga şi patru din Africa de Sud. Cei trei jucători din îndepărtata şi exotica Tonga sunt Nicholas Alex Moa (22 de ani), ce evoluează în linia a III-a, Atelea Moa (21 de ani), aripă şi Tei Semisi Sitanilei (21 de ani), tot aripă.
Aduşi de un impresar străin
Pe cei trei rugbişti din Tonga i-am găsit la Stadionul „Tepro“, gata de un nou antrenament. Sunt tineri, plini de dorinţa de afirmare, timizi, dar hotărâţi să reuşească în viaţă prin intermediul rugbiului. Cei trei spun că au ales să vină să joace în România hotărâţi să aibă un trai mai bun, să progreseze şi să ajungă în unul dintre campionatele puternice ale Europei. Afirmă că au ales Iaşul prin intermediul unui impresar cu care au decis să nu mai lucreze, deoarece le lua prea mulţi bani şi despre care nu vor să vorbească.
Rugbiul e „religie“
În ţara natală, rugbiul este privit ca o adevărată religie, fiind considerat sport naţional, iar echipa naţională face parte din eşalonul secund al rugbiului internaţional, imediat lângă cea a României în clasamentul pe naţiuni. „La noi, rugbiul este cel mai important sport. Mulţi băieţi sunt atraşi de rugby şi de alte sporturi de contact. Campionatul este considerat unul profesionist, dar jucătorii nu sunt plătiţi. Aproape toţi rugbiştii îşi doresc să ajungă cât mai repede la un nivel cât mai bun pentru a putea prinde un contract în străinătate, pe bani“, mai explică Alex Moa.
Impresionaţi de oraş
Dacă Alex Moa se află în România de mai bine de un an, pentru Atelea Moa şi Tei Semisi Sitanilei este prima experienţă în afara ţării lor. „Am reuşit să-mi fac mulţi prieteni. Sincer, nu mi-a plăcut foarte mult în Bucureşti. E multă agitaţie, multă lume. Iaşul este un oraş mult mai frumos. E mai multă verdeaţă, lumea este mai liniştită, mai calmă, mai prietenoasă, se poartă mai frumos. La început, a fost foarte dificil să mă acomodez cu fusul orar. E o diferenţă de 10 ore între România şi Tonga. Vă daţi seama că mi-a luat ceva timp până organismul s-a obişnuit cu programul de aici“, susţine Alex Moa, completat de Atelea Moa: „Ne simţim foarte bine. Iaşul este un oraş frumos şi mă bucur că am ales să vin să joc aici. Am fost primiţi foarte bine de colegi şi cred că ne-am integrat destul de repede”.
Moa Atelea, Moa Nicholas şi Tei Semisi Sitanilei, trei jucători de la capătul lumii
Le este dor de familie şi prietene
Principala problemă cu care se confruntă cei trei tongani este distanţa mare faţă de familie. „Este destul de dificil fără familie, fără prietenă. De aceea, eu am o prietenă în Tonga şi una aici“, zice, râzând, Alex Moa, care continuă: „Nu e uşor să stai departe de cei dragi. Mai vorbim cu ei pe Facebook, dar nu e acelaşi lucru ca atunci când eşti zi de zi alături de ei.“
„Poate în decembrie vom reuşi să mergem acasă. Nu e chiar simplu să nu îi ai aproape pe cei dragi. Eu vorbesc pe net cu prietena mea din Tonga, aproape în fiecare zi“, povesteşte Tei Semisi Sitanilei.
Trai foarte greu
Cei trei rugbişti recunosc că acasă, în Tonga, viaţa este foarte grea şi de-abia reuşesc să-şi cumpere de mâncare şi să-şi plătească datoriile. „Nivelul de trai este scăzut. Toţi avem familii mari“, spune Alex Moa, care are şapte fraţi şi cinci surori. Atelea Moa are şase fraţi şi patru surori, iar Tei Semisi Sitanilei – trei fraţi şi două surori. „Cu toţii stăm într-o casă mică şi ne descurcăm cum putem. În Tonga, dacă o rudă îţi cere ceva de mâncare sau să-i împrumuţi nişte bani, eşti obligat de tradiţie să o faci. Trebuie să-ţi ajuţi aproapele“, completează Atelea.
Florin Salam, printre preferaţi
Cei trei tongalezi nu se dau în vânt după mâncarea românească, plăcându-le mai mult shaworma şi grătarele. „Am mâncat mâncare tradiţională românească, dar nu pot spune că îmi place foarte mult. Carnea făcută la grătar este foarte bună. Şi ne mai place carnea rotisată, cu cartofi, legume şi sos de usturoi, pusă într-o lipie (shaworma n.r.). În week-end am mâncat două. Acasă, mâncarea noastră tradiţională este «lu» şi se face din intestine de porc prăjite, cu lapte de cocos şi cartofi“, explică Alex Moa. Pentru Tei Semisi, mâncarea preferată este pui cu orez. În ceea ce priveşte muzica, cei trei ascultă reggae şi hip-hop, dar se declară şi fani ai manelelor. „Îmi place 2Pac, muzică hip-hop, în general. Ascult şi muzică reggae. În România, mi-a plăcut melodia «Saalaam reggaeton» (n.r. – Florin Salam). Ascult manele pentru că îmi place ritmul, dar cineva mi-a tradus versurile şi, sincer, nu îmi plac“, completează Tei Semisi Sitanilei.
Citește și Fanul lui Poli de la capătul pământului. Ando, profesorul japonez îndrăgostit de Iaşi şi de România
„În România nu-i ajutaţi pe cei săraci!“
Cei trei rugbişti din Tonga au constatat, cu surprindere, că la noi oamenii nu prea îi ajută pe cei săraci. „În Tonga, eşti obligat de tradiţie să-i ajuţi pe cei nevoiaşi. Noi am cumpărat ceva de mâncare şi le-am dat unor oameni care cerşeau pe stradă aici şi am fost priviţi ciudat. În Tonga, dacă nu faci asta, eşti privit cu dispreţ“, zice Alex Moa.
Distanţa dintre România şi Tonga depăşeşte 16.000 de kilometri
Ţară cât o treime din Iaşi
Regatul Tonga este un arhipelag din Oceanul Pacific, format din 150 de insule şi insuliţe, dintre care 40 locuite. Se află aproximativ la jumătatea distanţei dintre Australia şi SUA şi are puţin peste 100.000 de locuitori. Agricultura este principala ramură economică, iar turismul este o parte importantă a economiei tongane.
