„Politica e o chestie murdară”. „Dacă nu votezi, nu contezi” . Cît de curînd, aceste două tălăngi clasice vor începe să umple din nou televizoarele, internetul, străzile şi crîşmele romîneze, agitate de armata pestriţă a înţelepţilor de talk show, de bloc, de Facebook ori de berărie. Fiecare dintre propovăduitorii adevărului absolut îşi va umfla plămînii, se va încrunta, va striga, va zbiera, va da cu pumnul în masă ori în altceva, eventual cu garnitură de înjurături sau alte vorbe grele, aducătoare de certuri între prieteni, vecini sau colegi. Iar în tot acest timp, cîteva mii de şmecheri vor face tot posibilul pentru ca turma ovină să nu iasă cumva din ţarc şi din învîrtitul în jurul cozii . Ar fi periculos, fiindcă turma ar putea să vadă, eventual, care e soluţia pentru ieşirea reală din glod.
Fiindcă, da, politica e o chestie murdară. La fel cum e, adesea, şi grajdul în care stau vacile producătoare de lapte (nu, laptele nu creşte în copac sau în cutia de Tetra Pak) . Problema e ce înţelegem prin „murdară”, atunci cînd strîmbăm din nas, cu superioritate, şi ne spălăm pe mîini, repejor, de contactul cu infama mizerie. Cei mai mulţi dintre aceia care se leapădă (mereu şi instantaneu) de ” murdăria ” politicii au în vedere, de fapt, doza mare de compromis pe care o presupune această ocupaţie. Ca şi cum viaţa zilnică n-ar fi, dintotdeauna, un şir continuu de compromisuri. Mai mari sau mai mici, după caz. Cînd nu-i spunem şefului că e un nesimţit mediocru, deşi sîntem convinşi că e aşa, asta e un compromis. Dacă tăcem în autobuz, atunci cînd un beţivan de o sută de kile face scandal, tot compromis e. Problema reală e cea a limitelor compromisului, fie ele în politică sau în viaţa fiecăruia. Şi dacă acel compromis duce la ceva bun, sau la ceva rău.
Dacă ne ferim de politică şi de murdăria ei, politica n-o să se ferească deloc de noi. Fiindcă politica influenţează o mare parte din viaţa noastră. Nu, „politica” nu e doar bălăcăreala dintre politicieni. Asta e partea vizibilă a aisbergului. „Politica” înseamnă, de fapt, deciziile pe care acei politicieni le iau. Decizii care ne influenţează viaţa.
Murim cu zile, în spitale sau pe drumul către ele, din cauza politicii. Muncim pe salarii mici, la patroni nesătui, din cauza politicii. Mîncăm alimente toxice, necontrolate de agenţiile statului, din cauza politicii. Mergem pe drumuri pline de gropi din cauza politicii. Ne înghesuim în trenuri, autobuze şi tramvaie rablagite din cauza politicii. Ne trimitem copiii în şcoli deformatoare din cauza politicii. Ş.a.m.d.
Sau şi din cauza noastră. Fiindcă zicem, automat, că politica e murdară, şi o lăsăm pe mîna mizeriilor în costum. Care zic „Mersi!” pentru scîrba noastră de fraieri şi se ocupă de vieţile noastre aşa cum ştiu ei. De 26 de ani. Cu rezultatele pe care le căinăm cu toţii, zi de zi, mioritic, cu lăcrămi de sînge.
Dacă timp de patru ani ne limităm la cîrteala tradiţională, fără să-i luăm de guler pe aleşii noştri – săptămînal, lunar ori măcar trimestrial – votul devine doar o cutie goală. O formă fără fond. Un castel de carton. Fiindcă democraţia reală e o întîmplare zilnică, nu o nuntă periodică, în care fraierii pun banul şi se cred importanţi, că aşa se cuvine, iar şmecherii fac socoteala şi îşi văd de următoarea lună de miere, care ţine pînă la viitoarele alegeri.
„Toamna se numără bobocii”, zice o vorbă veche, care a dat şi numele unei comedii, Toamna bobocilor. După cum arată peisajul romînez, vom avea parte, înainte de alegerile din iarnă, de o nouă toamnă a berbecilor carpatini. Cu behăielile tradiţionale şi majoritare, cu mînatul prin strungile mai mult sau mai puţin obişnuite. Şi cu aceiaşi ciobani şmecheri, ajutaţi de aceiaşi cîini parşivi.
Pînă cînd oile nu se trezesc din povestea clasică, telenovela Mioriţa continuă. Full HD, evident.
Lucian Postu
Lucian Postu este publicist şi consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC şi Radio Europa Liberă , consultant BBC pentru Republica Moldova şi editorialist al mai multor publicaţii ieşene. Foloseşte ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iaşi, cu excepția cuvîntului ” romîn ” și a derivatelor sale.
