În cel mai prost scenariu posibil, cele 300 de hectare achiziţionate de Băsescu i-ar aduce acestuia un profit lunar de „doar” 3.500 de euro. Un venit la care trei sferturi din populaţia României nici nu visează.
Între 50.000 şi 260.000 de euro pe an. Aceştia vor fi banii cu care va rămâne familia Băsescu de pe urma cultivării cu grâu a celor 300 de hectare de la Nana. Chiar şi după plata ratelor la bancă (aproximativ 84.000 euro anual), familia preşedintelui tot va avea un profit consistent. Fermierii ieşeni spun că Băsescu a avut mare noroc că a găsit o suprafaţă atât de mare compactă.
Mare şi compactă
Principala problemă semnalată de specialiştii ieşeni nu este cea legată de obţinerea unui credit de către Ioana Băsescu, ci de găsirea unui teren compact de 300 de hectare. „Din ce ştiu eu, în Iaşi nu poţi găsi la vânzare o astfel de suprafaţă”, spune Sergiu Jităreanu, directorul APIA. „Una e arenda, alta e proprietatea. În arendă mai găseşti să obţii câteva zeci de hectare, dar greu. Ca să cumperi o astfel de suprafaţă e imposibil, şi asta nu doar în Iaşi, ci şi în judeţele din jur. Mie mi se pare extraordinar că a găsit să cumpere. La noi e ocupat cam tot, cu terenul luat în arendă. Noi suprafeţe mari s-ar putea crea doar prin conversia păşunilor în teren arabil”, spune Valeriu Pârlog, fermier care administrează 1.000 de hectare în zona Popricani. „Aşa este, nu găseşti nici în arendă să iei o astfel de suprafaţă, e ocupat”, confirmă şi Ilie Airinei de la Plugari.
Calculul optimist
12 tone de grâu, producţia la hectar
84.000 euro rata anuală la bancă
Profit curat: 262.000 euro
În Sud se poate
În schimb, Laurenţiu Baciu, preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli (LAPAR), susţine că nu este surprins că Traian Băsescu a găsit suprafaţa compactă de 300 de hectare. „Sunt foarte mulţi fermieri din România cu mii de hectare în proprietate. Un coleg de la Constanţa are 6.000 de hectare proprietate personală. Sunt mulţi colegi care au câte 1.000 de hectare sau chiar mai mult în proprietate, nu în arendă. Fragmentarea excesivă este în Moldova, dar ţineţi cont că şi pe vremuri marii latifundiari erau în sudul ţării”, spune Baciu. Preşedintele LAPAR administrează, la rândul său, câteva mii de hectare de teren în Bacău, în zona colinară.
Calculul pesimist
4 – 5 tone de grâu, producţia la hectar
84.000 euro rata anuală la bancă
Profit curat: 42.000 euro
48.000 euro, subvenţie
Veniturile pe care le poate obţine un fermier de pe un hectar de teren provin, practic, din două surse. Prima o reprezintă subvenţiile acordate de APIA, iar cea de-a doua este constituită din vânzarea producţiei. „Pentru acest an, subvenţia la hectarul de grâu a fost compusă din două segmente, de 139 euro plus încă 21 de euro, adică 160 de euro în total. Subvenţiile suportă o reducere liniară pentru că am intrat în UE cu 8,7 milioane de hectare eligibile, iar suprafaţa a tot crescut. Practic, s-a negociat un buget pentru o suprafaţă agricolă lucrată, iar această suprafaţă a crescut fără ca bugetul să fie modificat”, explică Sergiu Jităreanu, directorul APIA Iaşi. Aşadar, familia Băsescu primeşte anual pe cele 300 de hectare de teren suma de 48.000 de euro ca subvenţie. În monedă naţională, la un curs de schimb de 4,5 lei pentru un euro, suma primită de la APIA este de 216.000 lei.
O altă variantă vehiculată intens în presa ultimelor zile este aceea că Traian Băsescu e un simplu speculant imobiliar. Adică, a dat acum 1,3 milioane de euro pe 300 de hectare, dar va scoate chiar 300% când îl va revinde, peste câţiva ani, cu 3 – 4 milioane de euro. Estimările specialiştilor arată că preţul terenurilor agricole din România va exploda
La limită
Cea mai mare parte a veniturilor este însă constituită din vânzarea producţiei agricole. Fermierii ieşeni care lucrează terenuri comparabile cu cel al lui Băsescu spun însă că sunt la limita supravieţuirii. „Ne descurcăm cumva, dar fără subvenţie ieşim pe pierdere clară”, spune Gheorghe Miron, administratorul a 306 hectare de teren la Stolniceni Prăjescu. „Subvenţiile nu acoperă costurile pentru lucrări. În funcţie de starea solului, de lucrări, de seminţe şi de îngrăşăminte, ai nevoie de peste 1.500 de lei pentru înfiinţarea unui hectar. Am văzut că Traian Băsescu explica el cum să fie plantată sămânţa pentru a obţine recolte bune cu costuri scăzute. I-a spus cineva o chestie şi acum el crede că se pricepe la agricultură”, susţine şi Ilie Airinei, un important fermier din zona Plugari.
„Sunt foarte mulţi fermieri din România cu mii de hectare în proprietate. Un coleg de la Constanţa are 6.000 de hectare proprietate personală”, Laurenţiu Baciu, preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli
Se plăteşte singur
Altfel spus, pentru a acoperi cei 1.500 de lei necesari înfiinţării unui hectar de grâu, pe lângă subvenţia de 160 de euro, ar mai fi necesar ca din vânzarea producţiei să se obţină încă 800 – 1.000 de lei. Producţiile bune duc însă la scăderea preţului la producător, astfel încât sumele încasate anual de aceştia sunt cam aceleaşi. „Se vorbeşte de filiere de intermediari, dar vinzi celui care vine şi îţi oferă cel mai bun preţ. Dacă nu ai unde să-l depozitezi, e o problemă şi vinzi cu cât ţi se oferă. Eu am unde să depozitez grâul, dar am vândut pentru că am nevoie de bani pentru lucrări. Faţă de anul trecut, preţul a scăzut de la 70 – 80 de bani la 50 – 60 de bani pe kilogram”, spune Ilie Airinei. În Iaşi, producţia medie înregistrată multianual este de circa 4.500 kilograme de grâu boabe la hectar. La un preţ de 60 de bani kilogramul, înseamnă 2.700 de lei. Împreună cu subvenţia, fermierul poate încasa, aşadar, aproximativ 3.400 de lei pe hectar din care trebuie să plătească 1.500 lei pentru lucrări. Dacă reţeta s-ar aplica şi pe terenul lui Traian Băsescu, veniturile anuale de pe cele 300 de hectare ar fi de aproximativ 570.000 lei, adică de 126.000 de euro. Cu această sumă s-ar putea achita integral ratele de 7.000 de euro lunar către CEC rezultate în urma contractului de cumpărare a terenului (84.000 euro, anual). Şi-ar mai rămâne şi cu 42.000 euro, bani în mână.
Tehnologie complexă
Primarul de la Popricani, Valeriu Pârlog, lucrează 1.000 de hectare de teren în zonă şi are câteva sfaturi pentru Băsescu. „Eu cred că va folosi tehnologie complexă pentru lucrări. Dacă face acest lucru, costurile de înfiinţare sunt undeva la 1.800 – 2.000 de lei la hectar. În schimb, poate obţine 6 – 8 tone de grâu boabe. Dacă merge pe anumite soiuri străine, poate ajunge şi la 10 tone”, spune Pârlog. Luând în calcul scenariul lui Valeriu Pârlog, preşedintele ar putea obţine profituri frumoase ca fermier. La o producţie de 8.000 de kil
ograme la hectar şi 60 de bani pe kilogram, venitul din vânzare ar fi de 4.000 de lei. Dacă adăugăm subvenţia şi scădem costul pentru lucrări, profitul ar fi de peste 2.500 lei la hectar, adică de 750.000 de lei pe întreaga suprafaţă. Acest lucru înseamnă mai mult de 160.000 de euro, ceea ce poate duce la achitarea ratelor la credit şi la obţinerea unui profit de câteva zeci de mii euro anual.
48.000 de euro va primi Băsescu ca subvenţie dacă va cultiva grâu pe cele 300 de hectare. Subvenţia ar fi, aşadar, cam ratele pe 7 luni la creditul de 1 milion de euro contractat pentru achiziţia terenului
Scenariu super-optimist
Unii specialişti consideră însă că profiturile lui Traian Băsescu ar putea deveni extrem de importante dacă va lucra bine pământul. „Acolo poate obţine 18 – 20 de tone la hectar, şi ştiu ce vorbesc. Eu fac la Bacău 12 – 13 tone de grâu la hectar. La 70.000 de plante pe hectar şi 200 de grame pe fiecare plantă, poate calcula oricine producţia”, spune Laurenţiu Baciu, preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România. În opinia lui Baciu, valoarea creditului contractat de Ioana Băsescu poate fi acoperită în cel mult trei ani de recoltă.
Cel puţin 30% din producţia de grâu intră pe piaţa neagră
Producţiile care ar putea fi obţinute de Traian Băsescu de pe terenul de la Nana sunt de domeniul fantasticului, dacă ne uităm la ceea ce raportează fermierii ieşeni. Potrivit datelor centralizate de Direcţia pentru Agricultură, într-un an excepţional se ating 4.000 de kilograme la hectar. Pentru acest an, raportarea a fost cu mult mai mică. „Au fost cultivate cu grâu 34.000 de hectare, iar producţia medie a fost de 3.650 kilograme la hectar. Fermierii mari obţin producţii bune, dar media este coborâtă de agricultura de subzistenţă”, spune Magneriu Jalbă, şef de serviciu în cadrul DADR Iaşi. Datele specialiştilor în agricultură sunt însă completate de organele de control din domeniu. „Din câte ştiu, pe Valea Prutului, producătorii mai pun deoparte câte 500 – 1.000 kilograme la hectar. Cantitate care intră pe piaţa neagră, deci nu e înregistrată oficial nicăieri”, precizează un fost comisar al Gărzii Financiare Iaşi.
Plăteau mai bine fără factură
Diferenţa dintre cele 3.650 kilograme la hectar raportate la Iaşi şi cele 8.000 de kilograme pe care ar putea să se obţină de pe terenul de la Nana nu este constituită doar din evaziune. „La noi se şi munceşte prost. Ştiu că am discutat cândva cu un agricultor care mi-a spus că a pierdut 1.000 kilograme la hectar pentru că nu a folosit încă un rând de îngrăşământ. Porumboiu raportează şi el 5 – 6.000 de kilograme, nu ajunge la 8.000 sau 10.000”, spune fostul comisar din Garda Financiară. Mai mult, evaziunea din domeniul cerealelor a fost redusă de introducerea taxării inverse la TVA. „Înainte samsarii plăteau mai bine dacă le dădeai grâul fără factură. Acum, cu taxarea inversă, TVA-ul se plăteşte la final şi nu pe lanţ, deci posibilitatea de evaziune este mai mică”, explică fostul comisar.
Cum se face evaziunea
Controalele efectuate de-a lungul timpului de Garda Financiară au dus la identificarea unor mecanisme extrem de simple şi de eficiente de evaziune în domeniul cerealelor. „Obţii 5.000 de kilograme la hectar şi declari doar 3.000, aşadar rezultă o diferenţă de 2.000 de kilograme. La 100 de hectare, să spunem, sunt 200 de tone de grâu, cu care nu te poţi plimba oricum pentru că rişti să fii controlat. Şi atunci, găseşti ţărani pe care să-i plăteşti cu sume derizorii pentru a accepta să faci documente care să ateste că ai cumpărat de la ei la un anumit preţ, apropiat de cel al pieţei. Vinzi grâul mai departe, iar suma înregistrată ca fiind plătită ţăranului îţi intră în buzunar”, este unul dintre mecanismele descrise de fostul comisar de la Gardă.
