Live streaming video by Ustream
Protestele ample din Ucraina sunt o reflexie fidelă a luptei pentru putere dintre oligarhii ucraineni, care au un cuvânt mult mai greu în faţa guvernanţilor de la Kiev.
Sute de mii de protestatari au ocupat Piaţa Independenţei din capitala Ucrainei şi mai multe sedii de instituţii guvernamentale, printre care şi primăria Kievului, însă în culise se poartă o luptă la fel de încrâncenată şi poate mult mai importantă pentru deznodământul revoluţiei din Ucraina, scrie cotidianul american „The New York Times” într-o amplă analiză.
Precum poporul ucrainean, miliardarii din această ţară s-au împărţit în două tabere, proeuropeni şi cei care doresc apropierea de Rusia. „Nu există nicio diferenţă între oamenii din stradă şi patronii marilor afaceri, nu în ceea ce priveşte dragostea lor pentru ţară”, le explică jurnaliştilor americani Petro Poroşenko, una dintre cele mai puternice voci pro-vestice din micul şi foarte bogatul grup de magnaţi ucraineni. „La finalul zilei, cu toţii vorbim despre modernizarea economiei naţionale şi a ţării”, continuă miliardarul, care a fost ales şi în Parlamentul de la Kiev.
Precum toţi oligarhii din spaţiul ex-sovietic, magnaţii ucraineni au făcut averi în urma programelor controversate de privatizări demarate în anii 90 în domenii precum telecomunicaţii, media, sectorul bancar, industrie grea – cu precădere cea minieră, a cărbunelui şi a oţelului.
Însă, spre deosebire de Rusia, unde Vladimir Putin le-a interzis oligarhilor să se implice în politică, magnaţii din Ucraina se bucură de o influenţă majoră asupr guvernanţilor de la Kiev, acţionând deseori precum un „guvern din umbră”, cu reprezentanţi care pot fi identificaţi în parlament.
Poziţiile poltice ale acestora sunt aliniate cu interesele pe care le au în afaceri. Familiile mai bine văzute, cu o vechime mai mare în afaceri, sprijină integrarea europeană, pe câtă vreme un grup de nou-îmbogăţiţi, descris drept „rapace”, rea apropirea de Kremlin. Această categorie din urmă îl are la mijloc pe fiul preşedintelui Viktor Ianukovici.
În această luptă a titanilor, strada devine o armă, dar doar una dintre ele. Apoi, deasupra tuturor luptelor politice pândeşte o criză financiară. Având accesul blocat pe pieţele financiare internaţionale, Ucraina va avea nevoie de o infuzie de capital de aproximativ 18 miliarde de dolari până în martie 2014 pentru a evita intrarea în incapacitate de plată.
De aceeaşi parte cu Poroşenko se află şi Victor Pinchuk, ginerele miliardar al fostului preşedinte ucrainean Leonid Kuchma. Lupta oligarhilor devine cu atât mai interesantă cu cât Rinat Ahmetov, cel mai bogat ucrainean, a transmis prin una dintre companiile sale, System Capital Management, o declaraţie neutră, afirmând că Ucraina ar trebui să-şi consolideze legăturile atât cu UE, cât şi cu Rusia. Ahmetov este cunoscut drept susţinător al lui Ianukovici.
De cealaltă parte se află un grup care evită lumina reflectoarelor, cunoscut ca având legături cu Kremlinul şi afaceri importante în Rusia. „Nu ne aşteptăm ca vreunul dintre aceştia să ni se alăture. Este foarte puţin probabil pentru că ştiu că nu vor găsi un partener mai bun decât Ianukovici”, explică Iuri Levchenko, un oficial din partidul naţionalist Svoboda.
Fiul cel mare al preşedintelui Ianukovici, Oleksander, de profesie dentist, a devenit unul dintre cei mai bogaţi ucraineni în timpul mandatului tatălui său. El conduce grupul cunoscut drept „familia”, care a reuşit să capete avantaj competitiv în faţa tuturor rivalilor printr-un conglomerat umir Management Assets Company, cu interese în construcţii, sectorul bancar şi industria minieră în timpul Ucrainei apropiate de Rusia.
O altă figură proeminentă de partea lui Ianukovici este Dmitri V. Firtash, altul dintre cei mai bogaţi ucraineni, care a făcut afaceri din intermedierea transporturilor de gaze din Rusia către Europa de Est. Este unul dintre puţinii acceptaţi de Rusia în acest domeniu.
În timpul mai multor guverne ucrainene, Firtash a reuşit să încheie contracte cu Gazpromul printr-o companie înregistrată în Elveţia pentru intermedierea tranzacţiilor de gaze către Ucraina, afaceri în valoare de miliarde de dolari. În 2009, în epoca Timoşenko, aceasta a insistat ca Firtash să fie scos din schemă, iar compania naţională de gaze a Ucrainei să facă direct afaceri cu Gazprom.
(Sursa: adevarul.ro)
